Perspectiva lui Noah :
De îndată ce am primit mesajul de la Marcus cum ca cineva a încercat sa dea o spargere la sediu, tot calmul și liniștea mea dispăruseră. Am încercat sa nu o sperii prea tare pe Candice, dar cred ca s-a prins ca ceva nu e în regulă. Nu ar fi trebuit sa o las singură în apartament ținând cont de împrejurări, dar trebuia sa rezolv și cealaltă problemă. Am trimis-o pe Melisa sa se asigure că totul e în regulă cu Candice.
Am deschis ușa de la biroul meu și am intrat vijelios. Marcus stătea pe canapea și câteva teancuri de cărți pe brațe.
- Ce bine ca ai ajuns, nu mai fac față la atâta hartogaraie. Unde e Melisa? intreba Marcus.
- Am trimis-o sa aibă grija de Candice. Au reușit să ia ceva? întreb eu făcând referire la spargere.
- Nu cred.
- Cum adică nu crezi? spun eu și simt cum îmi dispare răbdarea câte puțin.
-Adică nu pare un jaf sau ceva de genul, cei care au dat buzna aici nici măcar nu s-au atins de seif. Doar au scormonit prin hârtii. Cred ca,căutau ceva dar nu știu exact ce.
-Nu s-au atins de bani? întreb mirat. În biroul ăsta se află câteva sute de mii de dolari, și se trece foarte greu de sistemul de securitate. Cine a avut ocazia sa ajungă până aici și sa nu se atingă de bani sigur e un prost.
- Pare ciudat, spuse și Marcus.
Un bâzâit îmi atrase atenția asupra buzunarului . Am luat telefonul în mână iar pe ecran apărea numele Melisei.
- Da, am răspuns cu vocea lipsita de inflexiuni.
- A apărut o mica problema sa zicem, se auzi vocea Melisei prin difuzorul telefonului.
- Ce vrei sa spui prin o mica problemă? întreb și o senzație de groaza îmi străbate corpul.
- Candice nu mai e în apartament.
- Cum adică nu mai e în apartament?! țip la ea ca un dement. Când am plecat acolo am lăsat-o și i-am dat instrucțiuni clare sa nu iasă afară sau sa deschidă ușa. Și tu acum zici ca nu e acolo? !
Țip la ea deși știu ca ea nu are nici o vină. Dar trebuie sa mă descărc pe cineva.
- Nu mai țipa la mine! Ce vina am eu ca ești tu un incompetent? ! tipă și ea la mine vizibil enervata.
- Pornesc acum intr-acolo .
Închid telefonul și îmi iau ripid pistolul din sertarul biroului.
- Ramai aici și rezolvi problema asta, îi spun lui Marcus iar acesta incuviinta din cap.
Pornesc în goana spre apartament. Încalc câteva reguli de circulație de care nu îmi pasă, nici un polițist sau vreo lege nu mă va opri din a o găsi pe iubita mea.
Când ajung dau o raită prin tot apartamentul. Nici urma de ea. Melisa avea dreptate, a dispărut. Sau mai bine spus a fost răpită.
Pun mâna pe telefon sa îl sun pe Marcus și în același timp îmi încarc pistolul.
Perspectiva lui Candice :
Simțeam cum puteam prin întuneric, totul în jurul meu era în ceață. În capul meu se învârteau sute de amintiri, de când eram mică și până acum . Eram confuză de anumite lucruri și eram speriată de locul în care mă aflam. Um miros de apa statură și șobolani în putrefacție plus un iz de mucegai Îmi invadata nările și îmi făcu stomacul sa se contracte.
Am deschis ochii și cu greu mi-am reținut un țipat de groază. Doi ochi de un verde intens mă sfredeleau cu o intensitate care îmi dădea fiori. M-am îndepărtat cât de repede și departe am putut.
O stare de leșin punea stăpânire pe mine din cauza șocului . Pisica care mă priviea stătea perfect nemișcată și mă privea insistent, de parcă vroia sa sara pe mine. Avea blana de un cenușiu ca cerul când era furtună, și o privire de felină. Pupilele ei dilatate îi înghițeau iriși. Mi-a fost greu sa stăpânesc senzația de leșin provocată de acest mic animal. Biata pisică era atât de slăbită, I se vedeau coastele. Probabil nu mai mâncase de ceva vreme.
- Vino aici, am indrumat-o eu și mi-am deschis brațele.
Ea sari imediat în brațele mele desfăcute. În frigul în care eram, blana ei pufoasa îmi ținea de cald.
Se pare ca eram într-o temniță.
De undeva de sus se auzeau pași care tropaiau.
- Vine cineva, am spus și am strâns pisica și mai tare în brațe.
Ușa temniței se deschise iar pe ea intrară aceleași matahala care mă luară pe sus din apartamentului Noah și mă adusera aici.
-S-a trezit frumoasa din pădurea adormită, rânji unul dintre ei.
Avea dinții cariați și galbeni și îmi provoca dezgust. Era brunet și ochi căprui, închiși la culoare spre negru. Celălalt părea mai tânăr și era blond cu ochi ciocolatii, el părea mai prezentabil decât colegul lui care ranjea ca un prost ce era.
- Îți place cameră luxoasă în care te-am adus? spuse brunetul pe un ton ironic și se apropie de mine.
-O ador chiar, răspund ironic și îl scuip intre ochi când veni destul de aproape de mine.
Imi prinse enervat maxilarul în mână și îmi trase capul forțat spre al său.
-Dacă nu ești cuminte va trebui sa te pedepsesc.
Își izbi buzele respingătoare de ale mele și mă forță sa deschid gura. L-am muscat de buză iar el se retrase mârâind.
- Târfă, mârâi el și îmi trase o palma ce mă izbi cu capul de pietrele din care era concepută încăperea.
- Vei mânca când vei merita, zbiera el la mine. Pana atunci poți sa crăpi de foame.
Ieși enervat pe ușă cu blondul pe urmele sale.
-Nu am nevoie de mâncarea ta, tip eu în urma lui.
O greșeală. Chiar atunci stomacul meu protesta. Boul! Dacă nu as fi legata de mâini și picioare cu lanțuri as fi plecat după el și i-as fi sfărâmat țeasta de vreo piatra sau de vreun zid. Mă simțeam ca o criminală din epoca medievală. Cum de încă mai exista temnițe de genul ăsta?
Am strâns pisica mai tare în brațe iar aceasta toarne și se freca încet de mine.
-Ce ar fi sa iti dam un nume? o întreb eu .
Părea ciudat ciudat sa vorbesc cu un animal. Simțeam ca înnebunesc dacă mai stau mult aici , și am sentimentul ca e doar din vina la Noah. Din cauza lui sunt aici în clipa de față.
-Ce zici de Tami? Pare un nume care ți s-ar potrivi.
Pisica mieuna și se freca mai te de mine, așa ca am luat asta ca pe un răspuns afirmativ.
- Trebuie sa ieșim de aici, inainte sa pățim ceva rău.
M-am ridicat și m-am dus la și dura fereastră care aducea lumină. Avea gratii de pier și nu aveam cum sa ies pe acolo. Dar Tami da. Pun pariu ca ea tot pe acolo intrase.
Soarele strălucea afară și acum aveam pofta sa simt briza prin par, sa simt căldură razelor sale. Dar toate aceste drepturi îmi fuseseră furate de cei care mă închidere aici.
Toate din cauza lui Noah. De ce m-au luat pe mine dacă pe el îl vroiau . Cu el aveau trena nu cu mine. Dacă se ating de mine sau îmi fac ceva nu îl voi ierta niciodată pe Noah.
Dar dacă nu îmi fac nimic, și toate vor ieși bune? Oare așa îl voi putea ierta?
------------------------------------
Scuze dragele mele pentru întârziere. Știu ca v-am ținut în suspans cam mult și îmi pare rău. Sper sa va placă capitolul. Vreau sa mă apuc de o nouă carte ( alta decât cele publicate ) și îmi va ocupa mai mult timp așa ca voi posta mai greu la aceasta.
Nu știu cât de strălucită este aceasta carte, și nu sunt prea mulțumită de ea, as vrea sa o rescriu, dar nu am timp.
Sper totuși ca vouă sa va fi plăcut până aici. Vreau sa mulțumesc tuturor suporterilor mei și celor care au citit această carte. Va mulțumesc tuturor.