O rază enervantă de soare nu mă lasă să dorm și îmi vine să iau soarele la bătaie. Singurul gând pe care îl am în momentul de față e că e iar dimineață și că trebuie să mă trezesc pentru o nouă zi oribilă cu familia mea jalnică care chiar ar trebui să mă ignore. Când să mă ridic din par observ că nu pot, dar n-am nici un chef să deschid ochii. Dacă Khatrin m-a legat de pat jur că o tund cheală în somn. Mai încerc o dată să mă ridic din pat dar tot agitându-mă mă lovesc cu spatele de ceva tare și înghit în sec. Sunt destul de sigură că la ultima verificare patul meu era în mijlocul camerei și nu cred că pereții pot respira.
Deschid ochii instantaneu și îmi dau seama că nu sunt acasă. O nu! Asta nu e camera mea nici pe departe... Așa că întrebarea de un milion de dolari e.... Unde naiba în praznic sunt?!? Mă întorc și fac ochii mari când dau peste cineva în patul meu și ca orice fată cu acte în regulă care se respectă... țip. Srăracul de trezește instantaneu și eu ca orice nebună care se respectă îi dau un picior în abdomen și el care jos din pat privindu-mă speriat
Secvențe de ieri îmi reapar în minte și abia acum îmi dau seama că cel căruia i-am făcut dimineața mai bună nu e nimeni altul decât Luis. Sunt cât pe ce să-mi cer scuze când mă ridic în fund și o durere de cap de toată frumusețea mă lovește din plin.
-Au! spun și îmi duc mâinile la cap încruntându-mă.
-Bună dimineața și ție, princesa! spune el care e încă pe podea în aceeași poziție.
-Ce s-a întâmplat aseară? întreb chinuindu-mă să-mi amintesc ce am făcut.
-De unde s-a tăiat firu? mă întreabă și se ridică de pe podea.
-Noi... plajă...
-Poți fi mai detaliată? mă întreabă și eu îi arunc o privire furioasă.
-Cred că ți-am spus cine sunt și tu m-ai sărutat, mormăi rușinată și el râde.
-O spui de parcă nu ți-ar fi plăcut, spun și se așează pe pat lângă mine.
-Eram beată! spun și mă ridic din pat îmbufnată.
-Deci să-nțeleg că doar când ești beată ești așa...
-... fraieră? îi completez în timp ce mă învârt prin cameră.
-Am vrut să zic sensibilă, spune el și se uită la mine rânjind.
Vreau să-i mai zic ceva, dar imediat cum îi observ privirea pe trupul meu mă încrunt și mă uit la mine confuză. Când însă realizez că ce sunt îmbrăcată.... sau mai bine spus cu ce nu sunt îmbrăcată simt cum tot sângele îmi urcă în obraji.
-Ce, în numele pisicii sfinte, mi-ai făcut, dobitocule!?! țip mai tare ca adineauri și el doar începe să râdă ca un prost.
Aparent port doar un tricou care de-abia îmi coboară sub fund și lenjerie intimă. Atât! Și am dormit cu el.. în același pat... toată noaptea... Și eu nici măcar nu-mi amintesc să mă fi schimbat! Mă uit la el furioasă și îmi vine în minte tot zece obiecte caznice cu care poți omorâ pe cineva în chinuri groaznice.
-Nu ai de ce să te rușineji, princesa. Nu e ca și cum ai ceva ce nu aș mai fi văzut, spune și eu îmi pun mâinile în sân.
-Te omor, spun serioasă și el începe să râdă.
-Doar nu vroiai să te las să dormi în rochia aia și s-o șifonezi? Nici nu mai vorbesc de sutien care nu te-ar fi incomodat groaznic, spune ca un sfânt de parcă îi și vezi coronița de-asupra capului.
-Puteai să mă trezești! țip eu și el doar zâmbește.
-Dar adormi-se-și așa de drăguț în mașină, spune și eu îmi dau ochii peste cap. Ba chiar mi-ai și murmurat numele atât de dulce când te-am luat în brațe și te-am adus aici!
-Probabil că te omoram, spun și el face ochii de cățel plouat.
-Chiar așa de mult mă urăști? miorlăie la mine.
-Asta nu merge la mine, spun și el râde. Și nici să nu îndrăznești să mă mai dezbraci vreodată, perversule!
-Stai calmă, princesa, spune el și-și pune mâna în dreptul pieptului. Data viitoare va fi cu acordul tău, continuă și ridică sugestiv din sprâncene.
-O nu! Nici să nu te gândești! spun și mă îndrept spre ușă.
-Unde plece? mă întreabă și eu mă uit la el cu ochii mijiți.
-Să caut un cuțit sau o tigaie! spun și ies pe ușă, lâsându-l pe el în dormitor.
Cred că sunt într-un fel de apartament, fiindcă nu văd să fie și niște scări prin preajmă. Cum ies din cameră dau într-un hol destul de larg ce pare să aibă mai multe uși. Intru în una la întâmplare și mă trezesc într-un living spațios cu un perete de sticlă care mă atrage imediat. Totul pare decorat cu gust și chiar arată bine. O plasmă este chiar în mijlocul peretelui principal și pe lângă ea sunt trei telecomenzi pe o măsuță de cafea din sticlă.
Mă duc spre peretele de sticlă și uit la orașul care pare în plină mișcare. Nu știu exact la ce înălțime suntem, dar sigur depășește 20 de etaje. Totul e absolut superb de aici de sus. Mașinile par a fi niște furnici și oamenii nici nu mai zic.
Mă întorc înapoi la măsuța de cafea și mă așez pe canapeaua foarte moale. Mereu m-am întrebat cum e să te trezești dimineață și să te uiți la TV în camera ta. Mama nici asta nu ne lăsa să avem, vroi ea să trăim pe modă veche. Mă întreb cum de aveam curent. Mă uit la cele trei telecomenzi de pe măsuță și aleg una la întâmplare. Apăs pe butonul roși și televizorul se deschide pe desene animate. Hmm... se pare că dragul meu Luis nu e așa de dur precum pare.Singura problemă e că nu am sunet. Mă uit la celelalte două telecomenzi și mă gândesc care dintre ele e pentru sistemul audio. O iau pe cea care are ma puține butoane și apăs pe butonul roșu, dar nu se întâmplă nimic. Mai apăs pe câteva butoane acolo și deodată aud un sunet înfundat și eu mă uit panicată în jur. Unul dintre pereți se deschide și lasă la iveală un compartiment secret plin cu... arme.
Mă apropii timidă de compartiment și văd tot felul de arme, puști, pistoale, cuțite și alte lucruri ciudate și periculoase. Imaginea unchiului Alehandro îmi reapare în mine. Ușa de la living se deschide și pe ea intră un Luis panicat și privindu-mă cu ochii mari. Se uită apoi la ea peretele din fața mea și apoi la mine. Săracul... el crede că eu sunt probabil speriată de el acum. Ce tont!
-Eu... adică... ăă...
El se bălbăe și nu pre să-și găsească cuvintele, dar eu cu o față mai mult entuziasmată trec direct la subiect.
-Faci parte din Mafie? îl văd cum înghite în sec și apoi se sprijină de tocul ușii privindu-mă panicat.
-Îți pot explica! spun el și eu încep să râd.
Se uită la mine ca la o isterică și cred că și arăt așa. Asta e așa de tare! Mereu mi-am dorit să fac parte de Mafie, de mică o exasperam pe mama să mă lase să mă antrenez cu unchiul Alehandro, dat ea făcea o criză de nervi doar când deschideam subiectul.
-Asta e așa de tare! spun și ridic mâinile în sus din instinct, dar apoi le las imediat în jos când îmi amintesc cu ce sunt "îmbrăcată".
Luis se uită în continuare la mine că la un film horror și eu mă abuz pe seama asta. Nu știu ce crede el că ar trebui să mă sperie în situația asta. Mereu am vrut să trag cu arma și să folosesc un cuțit în afară de cele pentru friptură.
-Nu ești...
-Speriată? îl întrerup eu și el dă din cap cu o față încă șocată. Nu! De ce aș fi? Tata a condus mafia înainte de unchiul Alehandro, spun și acum maxilarul lui e undeva pe podea. Curățenie pe raionul 5, vă rog!
-Serios? spune el și eu dau din cap zâmbitoare.
-Dap, doar că a fost prea pămpălău ca s-o conducă și i-a pasat-o unchiului, iar apoi s-a făcut nevăzut. Asta și faptul că mama ar fi făcut cel mai probabil infart la nici doua zile de la nuntă, dacă ar fi văzut vreo armă în apropierea ei, are o traumă din adolescență sau așa ceva.
El în continuare se uita la mine șocat și deja îmi vine să-i dau una.
-Da nu te mai uita așa la mine, cap-sec, de zici că-s Statuia Libertății în bikini! țip la el și Luis începe să râdă și eu mă enervez și mai tare.
-Deci tu chiar nu ai nici o treabă cu chestia asta? mă întrebă el râzând.
-Nu, ba chiar e foarte tare! spun eu entuziasmată. Trebuie să mă înveți și pe mine să mă lupt!
El doar râde și vine spre mine să mă ia în brațe. Eu nu mă opun, mi-era oricum dor de brațele sale în jurul meu.
-Unde ai fost toată vița mea? mă întreabă ureche.
-Nu vrei să știi, îi răspund și mă retrag din îmbrățișare.
Ies din living și-l las pe Luis să pună peretele la loc. Eu mă întorc pe hol să mai explorez apartamentul. Merg spre o ușă la întâmplare și când o deschid dau într-o bucătărie spațioasă și bine mobilată, doar că pare aproape neatinsă. Trebuie să recunosc că pentru un băiat, Luis e foarte ordonat și chiar are gusturi. Stomacul meu cere de mâncare într-un mod zgomotos și încerc să-mi amintesc de când nu am mai băgat ceva în mine. Cel mai pobabil din avion nu am mai mâncat nimic și acolo a fost doar o pungă cu alune și un măr.
Mă duc la frigider să văd ce am pe acolo și mă încrunt când nu găsesc prea multe ingrediente cu care să pregătesc ceva. Știu să gătesc de la zece ani. Niciodată nu mi-a plăcut să mănânc la canina școlii fiindcă copii mari mă priveau ciudat și mă intimidau. Mama nu cocheta cu orice era legat de tigaie și foc, a încercat odată să facă cartofi prăjiți și era să de foc la tot campusul, iar de atunci tata are popierii la apelare rapidă. În puls ei mama și tata mereu plecau la premieri de concursuri cu Khatrin în alte țări și pe mine mă lăsau acasă pe motiv că se întorceau repede. Stăteau în jur de o lună de fapt... Oricum, bucătăresele de acolo m-au învățat să gătesc și să mă ocup singură de mine, fiindcă de cele mai multe ori și în liceu lipseam de la mesele din zi și îmi pregăteam singură de mâncare mai târziu.
Scot totuși din frigider câteva ouă mă decid să fac un mic-dejun gustos și simplu.
-Ce faci aici? mă întreabă Luis care intră și el pe ușă și se uită la mine confuz.
-Dansez tango cu tigaia vrei să ni te alături, răspund ironic în timp ce scot dintr-un dulap o tigaie.
El se uită cu neîncredere și ușor amuzament la mine și îmi vine să-i dau una în fața aia a lui frumoasă.
-Tu chiar știi să folosești aia? mă întrebă și arată spre cratița din mâinile mele.
-În mai multe feluri! spun și îi dau cu ea în cap, dar nu prea tare, doar cât să-i pară rău că nu a tăcut din gură când era cazul.
-Au! spune el afectat. Pentru ce a fosta asta?
-O meritai!
El se așează la masă și eu îmi continui treaba. Pun tigaia pe foc și apoi pun ouăle la prăjit. După ce mă ocup de ouă scot din frigider o salată și câteva roșii și încep să le tai, mai aruncând din când în când câte un ochi la ouă ca să nu le ard.
-Apropo, îi atrag eu atenția lui Luis, tu știi de unde pot face rost de o mașină?
-Sigur, spun câteva reprezentanțe bune prin zonă, spune gânditor. Ce ai prefera? Hyundai? Audi?
-Lamborghini Huracan pentru început și poate și un Aventador, dar mă mai gândesc, spun și pun ouăle în două farfurii.
Cred că e a tria oară când îl las fără cuvinte în dimineața asta. Mă întorc să așez cele două farfurii pe masă și zâmbesc când dau de fața încruntată și blocată a lui Luis.
-Cum de...
-Înainte să zici ceva, îl întrerup eu. Trebuie să știi că Crolina conduce ca o bunicuță pe lângă mine, spun și îi închid gura.
Continui apoi să toc roșiile pentru a le pune în bolul cu salată. El în continuare nu are drept la replică, dar când mă întorc se uită la mine cu o privire ciudată.
-Deci stai să recapitulăm! spune el și eu pun bolul de salată pe masă. Îți plac armele, luptele, conduci extraordinar și mai și gătești?!? mă întreabă el cu un zâmbet tâmp pe față.
-Dap, spun și mă duc să iau și niște șervețele.
Când mă întorc dau de nimeni altul decât de dragul meu Luis în genunchi cu solnița în mână și o privire serioasă, de zici că tocmai se înrolase în armată. Avea o mănă la piept și cu una ținea solnița
-Te măriți cu mine? mă întreabă el cu o față amuzată și eu izbucnesc în râs.
-Foarte frumos, Romeo, dar îți va trebui mai mult de o solniță să mă convingi! spun și trec pe lângă el râzând.
El se ridică de jos râzând și vine să se așeze la masă în fața mea.
-Trebuia să încerc, spune și apoi începe să mănânce.
Mâncăm în liniște, fără ca nici unul să mai zică nimic. După ce terminăm ouăle el strânge masa și eu mă duc să iau din frigider și niște lapte ca să mâncăm cu cereale. Iau două boluri din dulap și o cutie cu cereale curcubeu dintr-atul. Pun cerealele și apoi lapte peste.
-Iar cereale curcubeu? întrebă Luis și eu mă uit la el curioasă. Nu contează!
Îmi iau și o linguriță și apoi când să-mi iau bolul Luis mi-l ia și îi ridică în sus ca eu să nu pot ajunge la el.
-Dă-mi-l înapoi! spun și el râde. Dă-mi-l!
-Nu până nu mă săruți accepți să fii iubita mea! spune și eu îmi mușc buza de jos oprindu-mă din a mă agita.
El se uita la mine serios și deschide gura să-mi zică ceva. Doar că o ușă se trântește și eu tresar speriată. Sperietura e și mai mare când văd cine stă în pragul ușii de la bucătărie. Acum chiar că nu mai am poftă de mâncare....
*****************************************************************************************
Hihihi! Surpriză!!!
Capitol surpriză doar pentru voi, dragii mei! Yeey!! Am vrut doar să vă încurajez dat fiind că de mâine începe urgia și practic cât și teoretic suntem moooooooooorți!
Cine supraviețuiește până în weekend va fi premiat cu un capitol, așa că nu vă faceți griji. Sper că nu vom avea pierderi pe front și că vor supraviețui cu toții! :))))
Scapă cine poate. Rose.