Mă întorc instantaneu ca să dau de doi ochii ciocolatii care mă priveau cu un oarecare interes amestecat cu o notă de amuzament. Privirea lui este atât de profundă, atât de ciudată și plină de mister încât mi-am pierdut pentru o clipă rațiunea. Are părul castaniu închis și aranjat într-un mod rebel. Poartă haine obișnuite, ca orice alt tip de aici, niște blugi negri, un tricou simplu. Dar privirea lui... privirea lui părea să poată ucide fiecare durere și regret, părea să te facă să uiți de tine însuți și să te focusezi doar pe existența lui. Are ceva special, ceva masculin și rebel, ceva care mă face să.. să...
-Cum naiba mi-ai spus, idiotule?!? țip și el tresare la ieșirea mea, crispându-se pentru o secundă ca apoi să-și reia rânjetul diabolic.
-Princesa, rostește cuvântul apăsat de parcă ar fi vrut să-mi facă cumva în ciudă și apoi îmi zâmbește. Știi, mi s-a părut că ești așa de inocentă stând singurică la bar și privindu-i pe ceilalți cum se distrează...
-Și te-ai gândit să ce? Să vii să-ți oferi bucuros compania pentru o fată plictisită?
-Cam așa ceva, spune arogant și se așează pe scaunul de lângă mine. Nu te-am mai văzut pe aici fumoas-o, ești cumva nouă?
-Nu, ești tu prea orb, corbule, spun și el se încruntă.
-Cum mi-ai spus?
-Corb, spun apăsat exact cum mi-a făcut și el.
-Frumos colier, apropo, spune și eu mă uit la piatra de safir ce părea să strălucească la gâtul meu.
-Doar o moștenire de familie, zic fără interes și apuc paharul pe care mi-l dăduse barmanul, dându-l deodată peste cap și lăsând lichidul albăstrui să îmi ardă gâtul.
-Nu am mai văzut până acum o fată să bea în modul ăsta, spune și eu îl privesc cu coada ochiului.
-Mi s-a spus adesea că sunt unică.
-Nu mă îndoiesc.
Tăcerea se lăsa peste noi și dintr-un anumit motiv muzica ce îți perfora timpanele la propriu nu pare să fie destul de tare pentru mine. Totuși mă prefac că mă uit cu interes la mulțimea de oameni care se distrează în fața mea. Nu mă uit la el, încerc să îl ignor întru totul, dar privirea lui mă arde până la oase și dintr-o dată totul devine mai fierbinte de parcă temperatura ar fi crescut cu câteva grade. Tind să cred că e din cauza alcoolului dar instinctu îmi spune că nu e de la el. Ceva e în neregulă cu tipul ăsta.
Fără nici un avertisment mă ridic de la bar și încep să mă plimb pin mulțime în căutarea lui Car. Nu poate fi departe. Mă uit în stânga și-n drepta dar nu o văd, doar oameni proști care dansează și țipă ca animalele. Mă strecor printre ei fără nici o jenă îmbrâncind câte un idiot din când în când. Dintr-o dată mă simt trasă de braț din mulțime. Mă întorc gata să dau din nou peste tipul misterios de la bar și să-l salut în modul meu mai colorat, dar ...
-Ești cumva Kaily? spune o voce subțire și caldă, ca a unei păsări.
Posesoarea vocii e o fată cu părul blond care stătea acum în fața mea. Ochii ei negri și profunzi mă priveau jucăuși și un zâmbet cald îi juca pe buze. Părul îl avea lăsat pe spate și bucle aurii îi cădeau jucăuș pe umerii goii. Purta un top negru și o fustă cu talie înaltă tot negră Peste top avea o jachetă scurtă din piele. În picioare avea niște cizme lungi ce îi ajungeau ușor deasupra genunchilor. Platformele destul de înalte o făceau să fie mai înaltă decât mine. Era mai decent îmbrăcată decât restul fetelor de aici și în comparație cu ele, ea părea să radieze de-a dreptul.
-Eu sunt, spun și ea îmi zâmbește. Până și dinții ei sunt perfecți..
-M-am gândit eu, erai cam singura fată de aici pe care nu am mai văzut-o până acum.
-Deci vrei să spui că îi știi pe toți oamenii ăștia? spun și arăt spre mulțimea din jurul meu. Waau! Eu de-abia îmi rețineam colegii de clasă.
Ea râde și mă trage de mână spre un loc mai retras. Pare a fi o bucătărie, dar am impresia că doar eu sesizez asta. Lângă frigider un băiat și o fată par că mai au puțin și reinventează filmele pentru adulți lângă frigider. Spre nefericirea lor blonda le strică distracția.
-Nu în bucătăria mea Will, spune aceasta și tipul cu părul negru pe care cred că îl cheamă Will se dă de pe roșcata care ne privește furioasă.
-Hai mă ,Karol! se milogește Will și roșcata îi apucă de braț și îi târăște după ea afară din bucătărie.
Eu încep să râd de reacția celor doi și așa zisa Karol îmi întinde o doză de bere, lunând și ea una din frigider.
-Prieteni de-ai tăi? întreb și fac semn spre ușa pe care au ieșit cei doi amorezați de mia devreme.
-Colegi de clasă, spune și ia o gură din doză. Apropo, eu sunt Karol, Carolina m-a trimis să-ți țin companie, fiindcă ea are ceva de făcut,nu știu dacă ți-a spus despre mine, dat fiind că v-ați întâlnit acum câteva ore.
-Nu prea știu, spun și dau pe gât ultimele picături din doza pe care mi-a dat-o Karol. Ar trebui s-o iau mai ușor, în ritmul ăsta nu rezist mai mult de două trei ore.
-Păi, sunt iubita lui Alessio, fratele lui Car...
-Tu ești fata care locuiește aici de trei ani cu fratele ei? întreb și ea aprobă. Wau... Și sunteți împreună tot de-atunci?
-Nu chiar, suntem împreună de 4 ani, dar ne cunoaștem din școala generală. Eu sunt mai mare decât Car ce doi ani și am 21.
-Grozav, deci fratele lui Car e tot cu trei ani mai mare....
-Nup, e cu 4, dar oricum o să vezi că nu pare, e genul de tip care e mereu pus pe pozne odată ce ajungi să-l cunoști.
-Cum de-mi spui toate astea? întreb și ea se uită la mine confuză. Adică am cunoscut-o pe Car în urmă cu câteva ore și deja m-am împrietenit cu iubita fratelui său. Doar mie mi se pare puțin ciudat?
Karol dă din umeri și mai ia o gură din doza ei. O abandonează apoi pe blat și se uită la telefonul ei. Mormăie ceva înțeles doar de ea și apoi și-l strecoară din nou în buzunarul jachetei. Acum în difuzoare cântă Animals- Maroon 5 și nu știu dacă e de la bere său de la plictiseală dar îmi vine brusc chef de dans.
-Hai să dansăm! îmi spune Karol și eu o urmez.
Petrecerea pare să se fi mutat și în curtea din față, unde cei care nu au încăput în casă dansează acum ca sălbaticii pe iarbă. Eu și Karol dansăm împreună pe muzica dată acum și mai la tare, dacă așa ceva este posibil. Mă las purtată de muzica asurzitoare fără a-mi mai păsa de nimic din jur și nici Kalor nu se lasă mai prejos. Se pare că am atras atenția celor din jur cu mișcările nostru, pentru că câțiva băieții s-au întors să ne arunce câte o privire. Dar în comparație cu cap-sec de la bar s-au întors la treabă lor, fără a veni să ne țină companie. Că veni vorba de lup... Simt cum o privire mă arde pe spate și nu mă pot abține să nu mă întorc să văd dacă e tot el. Instinctul nu mă înșeală nici de dată asta. Într-un colț mai întunecat era el și nu era singur. La gâtul lui atârna o liană care ar fi trebuit să fie o blondă ce părea să se agite ca un pește pe moarte în brațele lui. Privirea lui nerușinată, însă, era tot pe mine și după fața lui cred că și uitase de tipa care încerca cu disperare să-i atragă atenția. Hmm... dacă tot vrea spectacol să vedem cât poate să ducă...
Începe o altă melodie se aude acum în fundal și mă întorc cu spatele la el rânjind la norocul pe care puteam să-l am. Nu am fost nici când mai fericită dă aud The Weekend- Earned It. Karol văzându-mi rânjetul ridică din sprâncene. Eu o trag după mine prin mulțime și ea nu pare a protesta.
-Cât de gelos poate fi iubitul tău? o întreb și ea zâmbește încă confuză.
-Depinde, dar de obicei îmi place să-l scot din minți, îmi răspunde chiar când ajungem la bar.
-Perfect.
În doar două clipe mă și sui pe bar chiar când The Weekend ajunge la refren. Mișcările mele nu prea demne de o tânără domnișoară așa cum îi plăcea mamei să spună au atras instant privirile tuturor celor din cameră. Murmure și fluerături au acaparat mulțimea în timp ce eu îmi unduiesc corpurile pe acordurile melodiei. Sunt convinsă că privirile tuturor sunt acum pe mine, dar pe mine mă interesează doar privirea sa, care îmi arde spatele și mă face să zâmbesc. Dansez cu spatele la mulțime și pot simți de la o milă intensitatea cu care mă privește. Nu știu cum sau când dar Karol e și ea lângă mine și pare să se distreze de minune, imitându-mi mișcările. Chiar la ultimele note ne întoarcem cu spatele la mulțime și fluerăturile și aplauzele băieților o fac pe Karol să râdă stând în poziția de final, picior peste picior pe bar. Eu încă am doar un zâmbet satisfăcut pe față. El e încă acolo, dar tipa ce se agăța de al ca o liană dispăruse. Se uita la mine într-un mod flămând, exact cum un prădător își privește victima înainte de a sări pe ea ca s-o mănânce. Păcat pentru el... eu nu sunt victima în jocul ăsta...
Sunt readusă la realitate de Carolina care reapare în peisaj. Avea un zâmbet șiret pe față și ne privea amuzată.
-Frati-miu o să facă o criză de nervi, știi? îi spune lui Karol și ea râde.
-Zici tu, da mie îmi place cum se termină când e nervos, spune ea și eu ridic din sprâncene jucăuș.
-Vrei să dai detalii, spun și Carolina face ochii mari.
-Nu! Eu sunt bine! Asta e ultima informație care să-mi mai bântuie mintea! spune roșcata și eu și Karol râdem.
-Iar tu, ce râzi? spune și se uită la mine amuzată. Cred că majoritatea dintre băieților de aici te visează în patul lor deja.
-Cea mai bună primă impresie! spun și toate trei râdem.
Tipul de la bar vine din nou în întâmpinarea noastră și ne aduce trei pahare cu un lichid maroniu și destul de gros. Lasă cele trei pahare și apoi pleacă nu înainte de a-mi face cu ochiul.
-Ce ți-am zis, deja delirează toți, spune Car și eu râd.
Dau lichidul pe gât dintr-o singură înghițitură ca și celălalt. De data asta mă simt un pic cam amețită și îmi scutur puțin capul ca să revin pe pământ. Fetele aiu înghițituri mici și râd amândouă când îmi văd fața ușor amețită. Sunt amețită, dar nu sunt beată încă... încă! Karol își verifică telefonul și zâmbește victorioasă.
-E deja timpul? întrebă Carolina când vede zâmbetul prietenei sale.
-Dap. Alessio mi-a dat mesaj să vin la el, spune și se ridică de pe scaun lăsându-și băutura neterminată.
Carolina se ridică și ea aranjându-și bluza albă și ea le urmez exemplul comfuză
-Ce se întâmplă? spun și pentru un moment pe fața lui Car apare un zâmbet, dar dispare repede.
-E o cursă, spune Karol și simt cum sângele mi se amplifică în vene.
Dacă tot nu pot participa măcar să mă uit. Trebuie să știu ce concurență am.
-Mașini sau motociclete? întreb eu interesată și le urmez pe fete prin mulțimea de oameni.
-Astăzi de mașini, dar din când în când avem și de motociclete, îmi răspunde Karol.
-Fii atentă! spune Car. La cursă asta e obligatoriu ca piloții să aibă cu ei un copilot pe care și-l aleg singuri.
Hmm... nu știu dacă mi-aș pune vița în mâinile incapabile ale unui idiot, dornic de adrenalină.
-Și voi sunteți copiloți? întreb, dar înainte să îmi răspundă cineva sunt trasă brutal într-o parte și lovită de o suprafața tare.
La doar câțiva milimetri de fața mea. E tipul de la bar care mă privește cu aceeași privire feroce ca mai devreme. Exact ca prima dată mă pierd în abisul întunecat al ochilor săi și uit de tot ce e în jur. Nu am timp nici să respir că buzele lui sunt peste ale mele devorându-le cu foame. Mâinile mele sunt în părul lui și se joacă cu șuvițele de păr castanii. El mă trage de talie ca să fiu cât de poate mai aproape de el. Nu știu dacă sunt bătăile inimii sale sau ale mele, dar cert e că sunt foarte rapide. Nu e nimic delicat, nimic romantic în sărut, ci doar ferocitate pură. L-aș putea opri chiar în momentul ăsta, i-aș putea da una și l-aș înjura în stilul meu drăguț ca apoi să mă întorc la fete și să mă comport de parcă nimic nu s-a întâmplat. Da nu o fac...
Ne oprim când nevoia de aer devine o necesitate. Respirația mea este accelerată și a lui la fel. Ne privim în ochi, iar el nu se depărtează nici o secundă de mine. Căldura corpului său înfierbântându-mă de-a dreptul mai ceva ca o saună. Mâinile mele sunt încă în părul lui, iar mâinile sală mă strâng încă de talie.
-Luis, spune dintr-o suflare.
-Kaily, îi răspund cu nonșalanță.
Fără nici un avertisment buzele lui sunt peste ale mele.