Cei mai buni dintre cei răi

7. Mystic Falls

*Perspectiva Emmei*

Pare că ziua cea mare a sosit, iar eu trebuie sa plec. Nu m-am gândit că îmi va fi așa de greu, dar se pare că îmi e.

- Dragul meu Elijah, tu mereu ai fost preferatul meu, îi spun în șoaptă. Așa de înțelept cum ești ai știut mereu să fii lângă mine și să mă aperi de orice, ai grijă de tine și ne auzim la telefon.

- Să mă suni de fiecare dată când simți asta, draga mea soră.

- Rebekah, la cât de spontană ești tu nu mă îndoiesc că mâine o să ne vedem pe acolo, îi spun blondei și o iau în brațe.

- O să vin imediat, dacă o să ai nevoie.

- De tine n-o să-mi fie dor, îi spun ironic lui Kol.

- Da, nici mie, îmi răspunde după care zâmbește și mă ia în brațe. Ai grijă de tine acolo, puștoaico și dă-i pe spate, așa cum faci mereu.

Îi răspund la îmbrățișare apoi îi dau un sărut scurt pe obraz. Acum e acum, a venit rândul să-mi iau rămas bun de la geamănul meu.

- Știu că nu ești deloc de acord cu asta, dar te rog, încearcă să înțelegi, fă-o pentru mine.

- Fix acum când credeam că putem fi o familie unită, tu pleci, îmi spune.

- Puteam fi o familie unită mereu, doar că tu ai ales să fii singur, îi spun pe un ton răstit.

Nu-mi place să îi scot ochii cu asta chiar dacă merită, doar că mi se pare că se consideră stăpânul nostru, ceea ce nu e așa, deci cineva trebuie să-l pună la locul lui.

- Ai grijă acolo și dacă ai vreo problemă să nu eziți să mă suni, iar tu, prietene, ai grijă de ea, sau o să ai de-aface cu mine, îi spune Nik lui Stefan.

- Poți să stai liniștit, îi răspunde Stefan.

Ne luăm cu toții în brațe ca în vremurile bune, apoi mă desprind de ei și mă îndrept spre mașină lui Stefan. Urc pe scaunul din dreapta și îmi pun centura, nu că mi-ar fi frică să mor în vreun accident, că asta e oricum imposibil.

Stefan pornește mașina și merge pe drumul spre Mystic Falls. Sincer, nu-mi aduc aminte să fi fost vreodata acolo, dar cum se zice, orice are un început.

- Emoții? mă întreabă Stefan.

- Nu chiar, am un sentiment că fac bine ceea ce fac.

- Atâta timp cât faci ce-ți dorești, n-are ce să nu fie bine și mai ales că ești o Mikaelson o să pară totul floare la ureche.

Îi zâmbesc și îmi arunc ochii la drum.

- Ai vreo pasiune? încearcă Stefan să deschidă un subiect.

- Da, ador să pictez, deși n-am mai făcut-o de mult, de fapt n-am mai făcut nimic de mult.

Stefan râde după care își pune stânjenit mâna la gură.

- Scuze, n-am vrut să râd, spune.

- Nu-i nimic. Nu-s așa supărăcioasă ca frații mei.

- Nu aveam de unde să știu asta, dar poate că de acum o sa aflu și mai mult. Dar, sărind peste asta, ai zis că-ți place să pictezi, exact la fel ca lui Klaus.

- Da, doar suntem gemeni, și mai sunt și multe alte lucruri pe care le avem în comun.

Stefan îmi zâmbește și apoi își vede de condus. Uite, asta mi se pare cel mai mare dezavantaj, referitor la o posibilă relație între noi. Degeaba este o atracție fizică, dacă nu avem subiecte în comun. Nu suport monotonia într-o relație și nu suport nici pauzele astea stânjenitoare din conversațiile noastre.

Dau muzica mai tare să nu se mai simtă așa apăsătoare tăcerea și melodia de la radio, (care era una de dragoste), mă face să mă duc cu gândul la prima mea dragoste, prima și singura până acum.

După ce Esther ne-a transformat în vampiri, am cunoscut un băiat, Andreas, cu care am fost cam 2 ani. A fost ceva foarte intens și de neuitat, care însă nu s-a terminat bine. Oare ce s-a întâmplat? Ce e și firesc din perspectiva lui Nik, atunci când un vampir e cu un om, sau atunci când pur și simplu nu-i place lui omul, îl omoară.  O bună perioadă nu am vorbit cu el și nici el cu mine, simțindu-se jignit că am ascuns relația de el și că dacă i-aș fi spus, Andreas ar fi trăit și acum. Șantaj emoțional tipic lui Nik, și știu că ăsta e un lucru rău, dar nu îl pot judeca prea aspru, mai ales că și eu fac asta.

Vocea lui Stefan mă scoate din gândurile mele.

- Am ajuns. Ești sigură că vrei să stai la cămin?

- Da, cred ca e cel mai bine.

- Dar Klaus mi-a zis să am grijă de tine.

- Stefan, nu-s așa de neajutorată. Pot să am și singură grijă de mine.

- Dar siguranța mea o să fie grav avariată dacă Klaus o să afle că ai pățit ceva.

- Dacă simt vreun pericol, te anunț, stai liniștit.

Se vede că nu are ce subiect să deschidă și se foloseste de asta, dar e penibil. Adică uită că-s mult mai puternică decât el și mai bine l-aș apăra eu pe el.