Cei mai buni dintre cei răi

Capitolul 35

*Perspectiva lui Klaus*

Nu știu dacă faptul că sunt vampir mă face să detest atât de tare soarele, sau pur și simplu așa m-am născut. Revenind, soare îmi bate fix în ochi așa că mă forțează să mă trezesc. După ce deschid ochii îmi dau seama cât a meritat să fac asta.

Văd o fată superbă, dormind pe pieptul meu. Arunc o privire prin cameră și văd hainele împrăștiate peste tot. A fost o noapte pe cinste. Puțin vin, muzică romantică, dansuri și cel mai important o fată superbă lânga mine.

Încerc să mă ridic fără să o trezesc, și se pare, că cel puțin parțial mi-a reușit. Merg și îmi iau ceva de îmbrăcat din dulap. Nu aleg foarte atent, așa cum m-au învățat surorile mele să fac. Trebuie să fiu mereu aranjat că nu se știe niciodată. Chestii de fete. Ne plictiseam într-o zi și am zis să ne ocupăm puțin de mine, pentru că, după cum au spus ele, eu am nevoie de cel mai mare ajutor în acest domeniu, că Elijah și Kol se îmbracă aproape perfect. Ok, de Elijah nu cred ca are nimeni ce să comenteze, mereu într-un costum, e repetitiv ce-i drept, dar se îmbracă bine, dar pe Kol l-ați văzut cum se îmbracă? Parca-i din vremea de când ne-am născut.

Ies din cameră, râzând în mintea mea de ce a putut să-mi treacă prin gând. Chiar sunt un om draguț, nu? Nu mereu, dar sunt.

Cobor în camera de zi și văd acolo sicriul Elenei, deci se pare că s-au descurcat perfect. Știam eu că n-am de ce să-mi fac griji și ca Emma va fi bine și îi va apăra și pe ceilalți.

Că tot veni vorba de Emma, cât mai doarme? Vreau să-mi povestească cum a fost. Mă duc eu să o trezesc.

Iau doua cafele de pe masă și urc în locul unde Emma avea camera. Deschid ușor ușa și intru. Mă duc lângă pat, însă ce văd mă oripilează dar mă și înduioșează în același timp.

Sora mea, doarme ca o zeiță, însă, în brațele unei bestii. Oare ăsta e momentul meu să îl fac să plătească? Emma m-a iertat când am încercat să-l omor, însă dacă chiar îl omor, pot să jur că o să mă urască.

Zâmbesc puțin. Până la urmă ce ar putea face, sunt fratele ei, iar pentru el nu o să se mai poată face nimic.

Las cafele de noptiera de lânga pat și mă uit demonic la Kai, ridic mâna deasupra pieptului său și...

*Perspectiva lui Kol*

Mă trezesc, în una dintre cele mai frumoase dimineți ale vieții mele. Toate sunt cele mai frumoase, datorită ei. De când a apărut în viața mea, parcă a schimbat-o total. Sunt mult mai bun, mai iertător. Fata asta cred că m-a vrăjit și asta nu e o aluzie la faptul că e o vrăjitoare.

O sărut pe buze, până simt că îmi răspunde și ea.

- Bună dimineața, îmi spune.

- Cea mai frumoasă dimineață, îi răspund.

- Așa zici în fiecare dimineață.

- În fiecare dimineață când sunt cu tine.

Zâmbește. E ca un înger. Cum ar putea cineva să îi faca vreodată rău când e așa gingașă? Bine, n-o să-i mai facă nimeni rău, mă ocup eu de asta.

Ne ridicăm din pat și vrem să mergem jos să bem o cafea cu cine s-o fi trezit la ora asta. Trecem pe lângă ușa camerei Emmei, care e deschisă. Suspect.

- Oare ce se întâmplă aici? întreb dând să intru în cameră.

- Kol, nu-i frumos să intri când e cu iubitul.

- Ar fi închis ușa. Așa ceva nu e în regulă.

Intru și merg încet și temător spre pat. Nu vreau să fiu martor unei astfel de scene (dacă înțelegeți ce vreau să zic). Când am vizibilitate completă asupra scenei mă panichez. Klaus este cu mâna deasupra pieptului lui Kai, semn că vrea să-l omoare, din nou. Ăsta tot nu se învață minte.

Mai panicată decât mine pare a fi Davina care face o vrajă ce îi rupe gâtul lui Klaus lăsându-l inconștient pe podea.

- La fix ai făcut-o iubire, îi spun și o iau în brațe.

- Ce are cu el? Uite cât de drăguți sunt împreună. Se vede că țin unul la altul.

- Așa cum Klaus nu te place pe tine, tot așa nu-l place nici pe el. Dar adaugă și faptul că ea e fată și sora lui geamănă. Nu vrei să știi cât a terorizat-o pe Rebekah atâta timp.

- Nu-i așa de drăguț pe cât mă așteptam să fii fratele lui Klaus Mikaelson.

- Nu e nimic draguț în asta, zic plin de dezgust.

Îmi iau fratele "anesteziat" de pe jos și îl duc pe canapeaua de jos. Îi dau câteva palme cu putere pentru a îl trezi, ceea ce îmi și iese.

- Tu nu te înveți minte? îl întreb.

- Nu când e vorba de siguranța familiei, țipă.

- Ce rău crezi că i-ar putea face Kai?

- V-a cucetit pe toți cu o față frumoasă? Băiatul ăsta m-a învins. E cu adevărat malefic, țipă Klaus.

- Aa, deci recunoști că sunt frumos, spune o Kai care cobora scările.

M-a cam speriat, ce-i drept, dar bine că a venit.

- Nu ai prins esențialul, îi spune Klaus.

- Acela ar fi că voiai din nou să mă omori? întreabă Kai. Și nu mă forța să țip asta și să audă Emma.

- Ce fel de iubit ești tu dacă vrei să bagi ceartă în familia asta?

- Ce fel de frate ești tu dacă vrei să îi omori iubitul surorii tale?

L-a cam închis pe Klaus. Nu a mai făcut nimeni asta de mult. Îl trag pe Kai mai în spate, pentru că îl văd destul de înfoiat în fața fratelui mei. Poate că l-a bătut odată, dar asta nu înseamnă că mereu va fi la fel. Nu ar trebui să aibă o atitudine așa de superioară față de fratele meu. Până la urmă o să refuleze și el, nu?