Cei mai buni dintre cei răi

Capitolul 48

*Perspectiva Emmei*

Mă trezesc, de data asta de bună voie. Wow, asta chiar e ceva nou. Mă întorc cu spatele la geam, însă nu pentru că îmi bătea soarele în ochi, ci pentru că vreau să văd ceva mult mai strălucitor decât chestia aia enervantă. Reusesc să mă întorc complet și privesc timp de câteva minute bune o față ca de îngeraș. 😂😂 Glumesc, nici chiar așa.

-    E destul de ciudat ce faci, spune Kai într-un final.

-    Ce-i ciudat? Că te privesc când dormi ca un îngeraș? îl întreb în timp ce mă apropi de fața lui până ni se ating nasurile.

-    Ca un ce? Nici în glumă să nu mai zici asta.

Ne amuzăm puțin de comparația mea, apoi mă ridic puțin deasupra lui și îl sărut.

-    Deci bună diminața, îi spun.

-    Deci cea mai bună dimineață, îmi răspunde.

-    Cum asa?

-    Păi ești aici, lângă mine, fix așa cum trebuie să fii mereu, și mai ales că o să-mi faci o cafea.

-    Cred că încă nu te-ai trezit definitiv de aiurezi așa de rău, îi spun și îi dau o palmă ușor pe obraz, iar el își scutură capul.

-    Da, ai dreptate, chiar aiuram. O să fac eu cafeaua, adaugă Kai după care se pune pe râs.

-    Amândoi știm că dacă stăm în baza ta n-o să bem nicio cafea niciodată.

Kai voia să adauge ceva însă telefonul meu care a primit un mesaj l-a întrerupt.

*Mesaje*
Hardin: Te-ai trezit?
Eu: Da.
Hardin: Vreau să vin până la tine. Esti singură?
Eu: Nu!
**

-    Iar mă iei de prost, țipă Kai dintr-o data.

-    Ce te-a apucat? țip și eu.

-    Ce mai e între voi?

-    Nimic de natură sexuală sau amoroasă. Jur!

-    Atunci de ce te-a întrebat dacă ești singură?

-    Nu știu, asteptăm să vină și vedem.

-    Nu o să mai vină acum că știe că ești cu mine.

-    Drept ce mă iei tu? țip din ce în ce mai tare. O curvă la care vine cine are chef, oricând are chef, nu?

-    Nu am zis asta.

-    Exact asta se înțelege, țip și simt cum lacrimile încep să-mi curgă din ochi.

-    Emma, crede-mă, nu cred asta despre tine, și de fapt, știi și tu asta, doar că fac eforturi neobișnuite, pentru mine, să fiu așa cum trebuie în relația asta, mai ales că știu că te-a atins altcineva, înaintea mea. Și acum tu ai pretenții să fiu și prieten cu el? Am nevoie de timp pentru asta.

O ciocănitură în ușa ne întrerupe mica discuție.

*Perspectiva lui Hardin*

-    Ce-i cu tine de le comentezi la poze? Parcă erai suspicioasă în legătură cu mine și Emma, mă aud spunând.

-    Mai mult geloasă, îmi răspunde Tessa. Dar nu înțeleg ce-s crizele astea la prima oră.

-    Mi-au ajuns crizele tale de gelozie, înțelegi?

-    Fac crizele astea tocmai pentru că te cunosc, Hardin.

-    Ok, mergem acum la Emma să lămurim tot.

-    Poate doarme, sau orice altceva.

-    Rezolv imediat.

***

O prind pe Tessa de mână și o târăsc, la propriu, după mine până la camera Emmei. Mă scoate din sărite câteodată. Mă face să regret ceea ce am făcut cu Emma, chiar dacă eu nu vreau asta. Ajungem la ușa și vreau să ciocăn însă, Tessa mă opreste.

-    Shht, ascultă!

-    Emma, crede-mă, nu cred asta despre tine, și de fapt, știi și tu asta, doar că fac eforturi neobișnuite, pentru mine, să fiu așa cum trebuie în relația asta, mai ales că știu că te-a atins altcineva, înaintea mea. Și acum tu ai pretenții să fiu și prieten cu el? Am nevoie de timp pentru asta, îl aud pe Kai cum îi spune Emmei cu o voce blândă.

Frate, în ce situație am ajuns. Poate chiar a fost o greseală ce s-a întâmplat atunci, însă nu vreau să cred asta, dar privind situația de acum, așa pare. Nu vreau să mai ascult nimic, doar bat la ușa după care intru.

-    Bună, spun ușor timid, ceea ce mă surprinde și pe mine.

Emma se sterge la ochi apoi se uită zâmbind la mine și la Tessa. Oh, din cauza mea se întâmplă toate. Frate, n-am vrut să fac niciun rău, dar ca de fiecare data asta îmi iese perfect. Cred că asta înseamnă să fii Hardin.

-    Ce dimineață minunată, spune Kai ironic.

-    Nu se putea mai buna, continuă și Tessa.

-    Dar ce vă completați voi doi. Poate sunteți suflete pereche, zice Emma.

-    Și să scapi de mine? Niciodată, spune Kai zâmbind.

E destul de ciudată situația și jur că nu înțeleg cine e supărat pe mine, sau măcar dacă e cineva supărat.

-     Am auzit ce ai zis, încep eu să spun. Stiu că îți e greu să accepți asta, însă nu ai cum să dai timplu înapoi. Sunt convins că și tu ai făcut asta în viața ta.

-    Am făcut, dar nu am fost niciodată în situația asta, îmi răspunde Kai.

-    Nu, dar ai fost în situația în care o fată s-a culcat cu tine doar să uite de fostul.

-    Asta da.

-    Poate acum s-a întors roata.

Kai pune capul în pământ. Uu, cum am reușit să fac asta? Poate găsesc formula și o folosesc mereu.

-    Și fii cinstit în primul rând cu tine. Tu nu ai fost cu nicio fată cât timp ați fost despărțiți? îl întreabă și Tessa, iar acesta pune din nou capul în pământ.

E din ce în ce mai misto.

-    Eu și Emma am avut de la început o înțelegere. Dacă cineva se va împăca cu fostul uităm tot.

-    Prieteni cu beneficii, deci, mi-o ia Kai înainte.

-    Cam așa ceva.

-    Știi ceva? Nu mai dau nicio explicație nimănui. Ți-am spus cum stau lucrurile. Poți să accepția asta, bine. Nu poți, la fel de bine. Acum vă rog să eliberați zona, vreau să mă pregătesc pentru școala, spune Emma într-un final.

-    Și eu? întreabă Kai.

-    Da, cred că ai nevoie de puțin timp singur, să analizezi totul mai bine.

O ascultăm și ieșim. Aud cum cheia se răsuceste în ușa prin interior și încă pot auzi suspinele Emmei. La fel cred că le aude și Kai care loveste cu putere un perete, iar cănd se uită la mine îi vâd lacrimile din ochi.