Cei mai buni dintre cei răi

Capitolul 43

*Perspectiva Tessei*

Pătrund în hala care m-a marcat pe viața. Am văzut aici orori mai multe decât mi-am imaginat ca e posibil, chiar și în Iad. Dar poate că asta și este locul ăsta. Iadul meu. De când sunt mică știu că provin dintr-o familie de vrăjitori, însă niciodată nu am vrut să practic asta, mai ales că bunica mea mi-a murit în brațe din cauza magiei, așa că, nu mulțumesc. Însă nu tot timpul în viața faci ceea ce îți place.

- Tessa, pe unde ai umblat? mă întreabă Beatrice, o fata care este cam în aceași situație ca mine.

- Am reușit să scap la timp din măcelul de la casa Mikaelson, spun.

- Mă bucur atât de mult că ești bine. M-am îngrijorat!

Nu îmi place să mint, dar viața mea este în joc. Nu m-a amenințat nimeni, însă știu de ce sunt în stare vampirii ăștia.

- Scuză-mă puțin, mă duc să anunț că sunt bine, în caz că interesează pe cineva, spun ușor tristă.

Sincer nici nu am nevoie să intereseze pe cineva de aici, cine contează așteaptă semnalul meu pentru a interveni. Și nu, nu mă refer la clanul Mikaelson.

- Unde crezi că mergi, fătuco? mă oprește un gardian al vrăjitoarei sefe.

- Am scăpat din măcelul de la casa Mikaelson. Vreau să o anunț pe Aylin ce am aflat de la ei.

- Nu ai voie să intrii aici, îmi spune.

- Serios? întreb și întind mâna spre el, iar acesta cade jos din cauza vrăjii. Așa ziceam și eu. Mulțumesc pentru permisiune, continui când aud țipetele gardianului.

Amatori. Deschid ușa mare a camerei interzise și acaparez privirea lui Aylin.

*Perspectiva lui Kai*

- Tu cine ești? o aud pe baba aia cum întreabă atunci când ușa se deschide.

- Sunt Tessa, îi răspunde o voce blândă de fată.

- Cine? întreabă vrăjitoarea.

- Vrăjitoarea pe care ai răpit-o de pe străzi și ai obligat-o să ți se supună. Am fost în misiunea de la casa Mikaelson și doar eu am reușit să supraviețuiesc.

Deci de acolo cunosc numele. Știam eu că nu e ceea ce pare și că de fapt e rea. Ne-a jucat pe toți pe degete.

- Foarte bine. Și acum ce vrei? o întreabă Aylin.

- Ce vrea? Îți zic eu ce vrea. Să îi toarne pe cei din clan, țip.

- Shtt, mă întrerupe Emma.

Mă uit contrariat la ea și o văd cum dă din cap calmă. Cum poate fi așa de calmă? O să murim. Ahh, nu, asta e. Doar eu o să mor, ea nu, de aia nu o interesează.

- Am aflat planul lor pentru a ne găsi, continuă Tessa neluând în seamă replica mea.

* Perspectiva lui Kol*

- Cum puteți fi așa de calmi? țip în timp ce mă plimb în toate părțile.

- Nu suntem calmi, dar că noi nu alergăm de colo-colo ca disperații, îmi răspunde Rebekah.

- Eu cred că vouă nu vă pasă cu adevărat de sora noastră, țip în continuare.

Simt cum o mână puternică mă prinde de tricou și mă împinge într-un perete.

- Repetă, îmi ordonă Klaus.

- Dacă v-ar fi păsat nu ați fi trimis-o pe puștoaica aia să îi salveze, îmi continui ideea fără să mă las intimidat de gestul lui Klaus sau de privirea lui demonică.

- Domnilor, să ne calmăm! sigur vă dați seama cine a spus asta, nu? Exact, Elijah.

- Zic să ascultăm până ne dă fata semnalul, zice și Rebekah.

Se face o linișe înmormântală (grozavă comparație mai ales în momentul ăsta).

- Acum că ai reușit să îi capturezi, pe amândoi chiar, felicitări pentru asta apropo, frații nu se vor lăsa pâna nu îi recuperează, vii sau morți, aud vocea Tessei care ne dă semnalul.

Când aude replica pe care o așteptam Klaus parcă înnebunește. Face un salt prin geamul mare al camerei secrete și aterizează fix în spatele vrăjitoarei. În următoarele secunde ajungem și noi trei lângă el, iar vrăjitoarea se întoarce speriată.

- Familia Mikaelson, spune.

- Ai onoarea, îi spun eu.

Ajung lângă ea și îi înfig mâna în gât, timp în care Rebekah și Elijah îi dezleagă pe cei doi foști prizonieri.

Stâng mâna în jurul gâtului ei până văd că se îngălbenește la față.

- Dacă ar fi așa ușor să mor, aș fi murit de mult, spune tipa care spune o vrajă ce îmi aroțește mâna.

Involuntar îi dau drumul, iar ea spune ceva ce o îngenunchiază de durere pe Emma. Aceasta țipă. Doare ca naiba, doar să o aud că suferă. Imaginea ei mă lasă mut fără să pot face altceva decât să fug lângă ea.

- Sunt aici. Nu o să pățești nimic.

Kai se ridică de lângă Emma și se uită demonic la vrăjitoare.

- Până aici ți-a fost, țipă el, în timp ce o prinde pe Rebekah de mână și îi ia din putere.

Odată "încărcat" Rebekah este slăbită, dar el strălucește. Se duce până în fața vrăjitoarei și cu o simplă rotire a mâini o pune la pământ.

Emma se calmează în brațele mele, iar eu îi dau un sărut părintește pe frunte.

- Tessa, țip. Ia-le de aici. Săriți pe geam, vă așteaptă jos Hardin.

- Te rog, ai grijă, e o vrăjitoare aici asemănătoare mie, Beatrice. N-o omorî. Adu-o acasă.

Dau din cap afirmativ. Îi datorez asta. Odată ce fetele ajung la Hardin, în hală intră întăririle. Stefan, Danom, Enzo, Caroline, Hayley, Marcel, Bonnie și Davina.

- Să înceapă spectacolul, țip.

Fiecare se luptă cu cel puțin 3 vrăjitoare, fară să aibă vreo problemă. Davina și Bonnie ne protejează de orice vrajă. Suntem complet acoperiți.

Mă alătur și eu alor mei și încep să devorez, la propriu, vrăjitoarele. Îmi aduc aminte de vremurile în care doar sângele conta pentru mine. Eram un maniac. O prind pe una de gât și când vreau să îmi înfig colții o aud cum spune.

- Te rog, nu! Nu sunt rea, jur!

Îmi amintesc de ceea ce i-am promis Tessei. Mă opresc cu greu, însă reușesc.

- Beatrice? întreb.

- Da, îmi răspunde temătoare.

- Băieți, eu am terminat aici, spun și dispar făra alte explicații, alături de micuța vrăjitoare.