Cei mai buni dintre cei răi

Capitolul 38

*Perspectiva lui Bonnie*

- Avem o problemă, țip când intru pe ușa camerei lui Damon.

- Ce s-a întâmplat Bon? mă întreabă Damon.

Mă uit nedumerită prin camera, pentru a vedea de ce zâmbește băiatu ăsta că tâmpul. Pe pat văd o siluetă întunecată care se ridică când facem contact vizual. Mi se par atât de cunoscuți acești ochi, dar nu știu de unde să îi iau. Când lumina strălucește pe piele albă a fetei, lacrimile îmi apar în ochi. E Elena. Cum e posibil așa ceva?

- Asta nu-i posibil, spun. Nu cât timp eu trăiesc.

- Asta dacă nu ne ajută cineva, zice Damon.

- Nu cred că ar avea cine, spun.

- Kai a rupt vraja, intervine și Elena.

- Sigur vrea ceva la schimb!

- Emma l-a rugat, continuă Damon.

- Fata asta chiar e un înger, spune Elena.

- Și încă n-ai cunoscut-o, adaug eu.

*Perspectiva lui Klaus*

- Și nu știu efectiv cum să provedez, țip. Este iubitul surorii mele, cea mai importantă pentru mine, însă nu pot avea încredere în el.

- Klaus, ai încredere în ea. Nu în el. O știi cel mai bine și știi că nu ar vrea să pațiți ceva, niciunul dintre voi. Gândește-te și la dățile în care ea s-a aruncat în luptă pentru tine, fară să se gândească la consecințe, îmi spune terapeutul meu.

- Îmi amintesc de adolescența noastră. Înainte să devenim vampiri, tatăl nostru, de fapt, nu-i tatăl nostru, ne bătea zilnic. De câteva ori am apărat-o și m-a bătut, de aproape muream, însă ea s-a bagat pentru mine, și a fost bătută mult mai rău. O să îi întorc absolut tot ce a făcut pentru mine și acum cred că e momentul potrivit.

- Exact! Asta e cea mai bună metodă de a te împăca definitiv cu Emma. Asta și să nu încerci să îi mai omori iubitul.

- Ești genială Camille. Mereu știi ce să-mi zici!

- Te mai aștept la terapie. Și te rog, spune-mi Cami, suntem prieteni acum.

- În regulă! Ne vedem data viitoare Cami, spun și îi sărut mâna politicos.

Ies pe ușa apartamentului fetei. Chiar îmi place. E inocentă și vulnerabilă, numai bună de protejat. Problema este că simt aceleași lucruri și pentru Caroline.

Nu știu cum să împart sentimentele, însă nu-mi bat capul momentan. Nu sunt în situația în care să aleg.

Intru în camera unde erau strânși câțiva.

- Reuniune de familie? întreb când văd că toți stau fără să scoată niciun cuvânt.

- Ne gândeam Klaus. Cum scăpăm de situția asta? întreabă Emma.

- Surioară, doar nu ți-e frică de moarte, îi spun.

- Nu de moartea mea, ci de a celorlalți, îmi răspunde.

Chiar ține la băiatul ăsta, ceea ce mi se pare prostesc, dar e alegerea ei.

- O să luptăm toți, o să ne apărăm reciproc și o să câștigăm, spun simplu.

- Ce luptă? întreabă Caroline coborând pe scări.

- Vrăjitoarele îi declară război lui Kai, zic.

- Și ce te face să crezi că îl vom ajuta pe Kai? întreabă Stefan.

- Eu îl ajut, se alătură și Bonnie discuției în timp ce iese pe ușa unei camere.

- Ești bine, love? Cum să îl ajuți pe el? Ai putea muri! spune Enzo.

- Și eu mă bag, zice și Damon.

- Pe asta chiar nu o cred, țipă Caroline.

- Nici eu n-am crezut, dar... continuă Damon.

Se dă din tocul ușii lăsându-i pe toți să o vadă pe Elena, vie, pe picioarele ei.

- Cum e posibil? întreabă Stefan.

- De asta zic că îl ajut pe Kai în orice problemă. El mi-a redat speranța vieții bune. La fel voi face și eu, răspunde Damon.

- Nu am făcut asta pentru a te obliga să mă ajuți. Am facut-o pentru că vreau să las partea frumoasă să pună stăpânire pe mine, zice Kai apoi se uită frumos la sora mea.

Chiar sunt drăguți împreună. Nu credram că am să spun asta, dar iată că orice e posibil, mai ales în numele iubirii, de orice fel ar fi aceasta.

- Deci cine se bagă? întreb.

- Eu cred că e clar, spune Emma.

- La fel și eu, zice și Kol, aprobat și de Davina.

Se pare că toți sunt gata să protejeze vrăjitorul ăsta, mai puțin Stefan, care se uită ba la mine, ba la Emma.

Știu că și-a făcut speranțe cu sora mea, chiar și eu mi-am făcut, însă nu am putut să o opresc, și chiar am încercat tot ce era posibil.

- Mă bag și eu, spune Stefan într-un final.

Mă bucur că a putut să treacă peste orgoliu, așa cum am făcut și eu, bine, eu am și terapeut bun. Cel mai bun chiar. Oricum, la cât de calculat este Stefan nu ar avea nevoie de terapeut. Și eu sunt calculat, dar nu de asta am nevoie de Cami, am nevoie pentru mine, pe partea emoțională.

Momentan avem o relație strict profesională, însă știu cum să ajung acolo unde vreau, mereu am reușit să obțin ce mi-am dorit. Emma îmi stă în cale uneori, însă, nu mă pot supăra pe ea rău. Până la urmă pe ea o simt fel mai aproape.

Gândurile îmi sunt întrerupte de ceva cântece ciudate.

- Ce se petrece? spune Emma vizibil speriată.

- Vrăjitoarele, au venit, zice Kai.

- Și ce facem? țipă Emma.

- Încercăm să oprim vraja, zice Bonnie.

Brusc Kai cade în ghenuchi ținându-se de cap și țipând.

- Mai repede, țipa Emma și se aruncă lângă el pe jos începând să plângă.

Nu suport să o văd așa. Trebuie să acționez înainte să se întâmple ceva. Mă uit la Elijah și la Kol, care se gândesc la același lucru ca mine.

Frații mei vin lângă mine și împreună pornim spre grupul de vrăjitoare din fața casei.

- Nu plecați, țipă Emma, o să vă facă și vouă rău.

- Nu sunt atât de puternice încât să îmi facă mie rău și să se bată și cu ei, o liniștește Kai.

Ajungem în afara casei și mă uit la grupul de aproximativ 20 de vrăjitoare.

- Doamnelor, țip, sunteți sigure că vreți să muriți azi?