Demons: Inside Me

5 - Vocea

Am clipit brusc în urma şocului, apoi am văzut-o pe profa de desen stând la catedră şi strigându-mă.

Un vis...?

Mi-am privit mâna şi nu aveam nimic, niciun stilou înfipt în ea, nici sânge.

-Sophie? Te strig de ceva vreme, s-a întâmplat ceva? întreabă oarecum nedumerită.
-N-nu, îmi pare rău...

-Asistenta Lianne m-a rugat să te trimit la ea. Vrea să mergi cu Ryan Hill acasă.

-Huh? De ce?
-Te ocupi de el, nu-i aşa? Directoarea i-a spus să te trimită pe tine, ca nu cumva să se mai bată cu cineva pe drum...

Super, acum fac şi pe garda de corp cu acel nesuferit, de parcă nu e suficient de mare încât să își poarte singur de grijă.

Am îndesat toate ustensilele de desen în ghiozdan şi am pornit spre cabinetul medical, ignorând forfota care s-a creat în clasă când au auzit numele lui Ryan și faptul că eu, ciudata cu simțuri exagerate, îl va conduce acasă pe marele Hill.
Doar că acolo am avut parte de o surpriză.

-Sophie, ce e? mă întreabă Lianne dându-şi jos mânuşile de plastic.

-Um...Ryan? Unde e? o întreb la rândul meu văzând că era cabinetul gol.
-Cum, nu e cu tine? Dar a zis că vă întâlniţi afară.

Ei bine, se pare că a uitat să mă anunţe şi pe mine că ne întâlnim afară.

-Scuze Lianne, merg să-l caut.
-Ai mare grijă cu el, bine? Rock l-a înjunghiat în picior.

Hal de liceu ce am! Auzi, să-l înjunghie. Şi de când avem voie cu obiecte ascuţite la noi? Şi în plus unde e bărbatul ăla înalt şi slăbănog care obişnuia să ne controleze genţile?

•••

M-am învârtit prin tot liceul şi nu am dat de Ryan. De parcă nu era de ajuns că trebuia să îl dădăcesc, dar mai şi dispare fără urmă.

Pe la etajul unu l-am văzut pe Ray ieşind dintr-o clasă cu bureţii de şters tabla în mână. Nu m-a observat, aşa că am alergat spre el şi l-am oprit.

-Oh, Sophie! strigă el îmbrăţişându-mă.
Nu mă așteptam la asta având în vedere faptul că nu eram apropiați deloc dar am trecut repede cu vederea. L-am întrebat de Ryan însă mi-a spus că nu știa nimic de el.

Minte. Îl simt că minte.

-Spune-mi unde e, îi zic privindu-l fix în ochi.
-Dar ţi-am spus că –
-Ray!
-Ok, ok! E la detenţie...

Vrei să spui că s-a dus de bunăvoie şi nesilit de nimeni? Hm, poate chiar se abţine din creat probleme, așa mi-ar face munca mai ușoară.

Am luat-o la fugă spre detenţie, ignorând ce a mai spus Ray, de fapt...nici nu auzisem. Am auzit doar un "nu" şi atât.

Mă rog.

•••

-La dracu’ Ryan !!!! strig eu în timp ce intru în detenţie.

Um...doar că...mi-am pierdut toate înjurăturile pe care urma să i le aduc...atunci când l-am văzut cu o tipă aproape dezbrăcată peste el. Bine, cred că cel mai potrivit mod de-a spune asta era de fapt...o tipă în el.

-Hei Sophie, mă salută el fără pic de jenă în timp ce o mai împingea puţin în el pe tipa aceea.

Oh, e Bella, îmi spun în gând atunci când tipa se întoarce spre mine.