Demons: Inside Me

1 - Începutul

Nick

-Împinge! Împinge, Emily! Încă puţin! strigă una din asistente la soţia mea.

Cred că era dureros. Adică, sigur nu urla de plăcere.

Doamne, nu aveam să înţeleg niciodată cum femeile pot face asta.
Emily dădea viaţă unei singure fetiţe dar...nu, nici nu voiam să-mi imaginez cum e să naşti gemeni sau tripleţi.

Oare pot naşte mai mulţi de-atât? Nu, nu are cum...doar femeile nu sunt animale să aibă câte zece pui deodată.

-N...Nick !!!

-D-da, sunt aici scumpo, sunt aici, o asigur ţinând-o de mână. Continuă, te descurci minunat.

Nu știu ce alte încurajări i-aș fi putut aduce, era o femeie care trecea printr-o durere pe care eu, ca bărbat, nu mi-o puteam imagina.

Cred că atunci când vine vorba de nașteri, varianta cu copilul adus de barză ar fi fost mult mai convenabilă pentru o femeie decât nașterea naturală sau cezariana.

-Încă puţin Emily! Oh, gata! Gata, gata! răsuflă asistenta roșcată oarecum ușurată. Nu mai plânge pui mic, shhh, îi spuse bebelușei în timp ce îi tăia cordonul ombilical și o curăța.

Devenisem tată. Probabil unul dintre cel mai mare vis al meu, dacă nu chiar cel mai mare.
M-au cuprins zeci de sentimente în același timp când am auzit urletele micuței.
Mi-au fulgerat prin minte atât de multe lucruri pe care le-aș fi făcut cu fiica mea, modul în care aș educa-o și aș ajuta-o să treacă prin viață.

Dar știam. Știam că nu va dura. Era de așteptat.

Eram fericit că fetiţa era sănătoasă, dar nu eram fericit pentru ce știam că urma să se întâmple cu ea, din cauza prostiei mele.
O dezamăgire de tată, poate îi va fi mai bine așa, mi-am spus în minte.

Brusc am fost readus la realitate când dintr-o dată au început să se audă tunete. M-am dus la fereastră şi am observat cerul cum începea să se înnegrească, fulgerele puternice având o culoare neobişnuită de roşu închis ce-ţi dădea impresia că rupeau cerul în bucăţi. Pe fundal se auzeau tunete la fel de puternice, ai fi putut jura că începuseră să cadă clădiri una dupa alta.

Nu nu nu! Nu se poate, e prea devreme, abia s-a născut!

Mi-am privit soţia, care era la fel de înspăimântată ca mine dar la fel de conștientă de ceea ce se întâmpla.
Am vrut să îi zic asistentei să lase copilul jos, dar până să apuc...era deja moartă, căzută pe podea cu fetiţa încă în brațe.

-Nick! Acum! țipă Emily, cu o urmă de teamă în ochi.

Știan ce voia de la mine, dar nu eram pregătit.

-Sigiliul! strigă ea din nou. Trebuie să activezi sigiliul altfel toată zona va fi moartă în câteva secunde!

Am mers repede la fetiţă şi am început să spun incantaţia, eliberându-mi patru din cele șase elemente pe care le-aveam: Lumină, Sunet, Spirit şi Sânge.

Da, eram printre primii Elementari dar niciodată nu încercasem să pun un sigiliu de încorporare a puterii. Singurele sigilii pe care le foloseam erau cele de imobilizare sau chiar stopare - sigiliu ce le oprea viaţa victimelor.

Mi-era teamă. Dacă îmi omoram propriul copil? Dacă făceam asta...atunci el venea să îmi omoare soţia, omorându-mă şi pe mine la final.

Dumnezeule, unde mi-a fost capul când am făcut pactul acela? mă întrebam temător.

Am făcut-o pentru că îmi iubeam soţia mai mult decât orice pe lume...dar am fost păcălit. Am fost păcălit de un demon nenorocit.