Demons: Inside Me

3 - Sophie

16 ani mai târziu...

-Sophie! Jos, acum! Într-o oră trebuie să fii la şcoală şi tu nici nu te-ai ridicat din pat!

Ca de obicei, Raven era pe post de alarmă doar că din păcate pe ea nu o puteam amâna în continuu.

-Hai Raven, nu mă poţi lăsa încă cinci minute? Blestemată fie şcoala, am spus eu somnoroasă în timp ce mă dezveleam de pătură.

Raven mereu mă trezea din somn. Când mi-era lumea mai dragă îi auzeam glasul strigându-mă.
Într-o dimineaţă, a venit la mine în cameră şi mi-a repetat numele până când m-am trezit. Ce dimineaţă nervoasă am avut atunci.

Dar...vorbim despre Raven și în ciuda faptului că detestam să fiu trezită, o iubeam. Ea m-a crescut.
Nu știu toată povestea, deși îmi doresc...tot ce știu e că părinţii mei au fost ucişi. Dintr-un oarecare motiv eu am supraviețuit datorită lui Raven, ea salvându-mă și crescându-mă până în prezent.
Nu prea am pus multe întrebări despre asta, deşi eram tare curioasă, dar nu mă simțeam pregătită să aflu restul poveştii. Simțeam că mai era ceva la mijloc. Ceva nu tocmai plăcut.

Tot ce mai aveam de la părinţii mei era un lănţişor pe care-l purtam de mică. Raven mi-a spus de enșpe mii de ori să am grijă de el ca de ochii din cap...să nu-l dau jos, să am grijă să nu mi se fure şi să nu-l pierd.

Nu ştiu ce m-aş face fără ea, e mereu alături de mine.

Nu am mulți prieteni, singura pe care o accept și la care țin cu adevărat este Rose. Restul sunt doar persoane temporare pentru mine, care vin și pleacă. Mai sunt câteva fete cu care stau de vorbă în pauze dar pe care nu le consider prietene, ci simple colege cu care mai pot schimba o vorbă.

În rest cunosc o grămadă de persoane din partea lui Raven. Are o mulţime de prieteni!
Un tip...Matt, vine aproape zilnic la noi. Bine, cred că o place pe Raven, dar asta e partea a doua, doar că ea pretinde că nu știe.
Apoi, mai e un bătrânel simpatic, Thomas. Vine doar sâmbăta...dar mereu mă face să zâmbesc şi-mi aduce ciocolată sau îngheţată. Nu știu de unde le cumpără el având în vedere că nu am găsit mărcile respective în niciun supermarket mare dar erau geniale.
Şi cam pe ei doi i-am reţinut...deşi o mulţime de oameni ne vizitează. Pare că toţi au ţinut la părinţii mei și acum la mine.

Aş fi vrut să-i cunosc şi eu.

•••

Mi-am tras prima pereche de blugi pe mine, albi, şi smuls de pe umeraș o camaşă neagră, apoi am sărit în teniși.
Nu mă complicam cu outfit-uri demne de cine știe ce concursuri.
În timp ce majoritatea fetelor din liceul meu tânjesc după atenţie şi încearcă s-o obţină prin cele mai neobişnuite moduri de a se îmbrăca, eu prefer simplu și confortabil.

-În sfârşit! Sophie, de câte ori trebuie să-ţi mai zic...încetează să te culci târziu!
-Şi eu mă bucur să te văd, Raven, spun făcându-i cu mâna şi luând un sandviş după masă.

-Ce faci? Atât mănânci? Și eu pentru cine am pregătit un mic dejun consistent?
-Sunt în întârziere, scuze. Mănânc restul când mă întorc acasă. Paaa, Raven, spun oferindu-i o îmbrățișare rapidă.
-Ai grijă pe drum, o aud în urma mea.

•••

Pe drum mi-am mâncat sandvişul şi încercam să-mi amintesc ce ore urma să am, dar nu prea reuşeam, aşa că am început să mă gândesc la ce lucruri groaznice mi se pot întâmpla astăzi...doar că mi s-au oprit toate gândurile când m-am trezit claxonată de o mașină neagră.