Capitolul III - Încredere

627 51 11
                                    

Înainte să încep aș dori să îmi cer scuze pentru eventualele greșeli de tipar. E vina autocorrectului >.<
____________________________________________________________________________

[Ciel's P.O.V.]

   Nu pot să cred că ea chiar a venit până aici să mă vadă. Credeam că s-a stabilit în Franța pentru totdeauna. Mă întreb ce a făcut-o să își aducă aminte de mine așa brusc. Mă rog...probabil nu asta este important acum, dar probabil tot o voi întreba mai târziu.

   În timp ce mergeam spre salonul unde aveam să luăm ceaiul de după-amiază am observat că se uita cu mare atenție în jur.

-Nu pot să cred, spuse Kathleen. Totul arată exact la fel ca pe vremea când eram mici.  Mă așteptam să văd mult mai multe schimbări aici.

-Da, am răspuns eu gânditor. Adevărul e că nu prea m-am gândit vreodată să redecorez, deci probabil conacul va rămâne așa.

   Ajungem în sfârșit în salon, iar Sebastian ne servește ceaiul. Kathleen chiar s-a schimbat mult de când nu am mai văzut-o. Părul ei a rămas la fel:  lung, ușor ondulat și de culoare gri-albăstrui, dar ceva mai închis ca al meu. Și zâmbetul cald și duios e același. Dar parcă ceva e altfel la ea. Probabil ochiul drept pe care îl ține acoperit cu o șuviță de păr. Acest detaliu minor îi dă o cu totul altă înfățișare.

-Ai vrea să știi de ce îmi țin ochiul acoperit, nu-i așa?, întreabă ea deodată.

-Nu neapărat, am zis eu. Nu te voi forța să îmi spui dacă tu nu vrei. Până la urmă cu toții avem secrete despre care nu vrem să se știe,  nu-i așa?

-Presupun că ai dreptate, răspunse Kathleen afișând un zâmbet trist.

   Au urmat apoi câteva ore în care am vorbit fiecare despre ce s-a mai întâmplat în viețile noastre în tot timpul care a trecut de când nu ne-am mai văzut. Am aflat astfel că s-a mutat recent înapoi la Londra, și că  părinții ei au murit în urma unui atac ce a avut loc când aceștia se întorceau de la un bal când ea avea 11 ani. Astfel, deși era femeie, Kathleen a ajuns să fie capul familiei Harukka și să continue afacerea familiei. Era puțin straniu că aveam atâtea lucruri în comun.

   Când am terminat deja se făcuse târziu, așa că am invitat-o pe Kathleen să-și petreacă noaptea la conac, urmând apoi să se întoarcă acasă de dimineață.

[Kathleen's P.O.V.]

  

   Pur și simplu nu pot să cred cât de mult s-a schimbat Ciel. Adică, înfățișarea lui e aproape aceeași, dar comportamentul....Cred că moartea părinților sai l-a afectat cu adevărat. Nu mai e același Ciel vesel care zâmbea mai mereu pe care l-am lăsat la Londra. Mi-aș dori să pot face ceva în privința asta, și probabil chiar pot, dar asta ar însemna încălcarea mult prea multor reguli. Probabil ar fi mai bine să vorbesc cu Sebastian înainte să fac vreo mișcare greșită.

[Sebastian's P.O.V.]

   Încă de când a coborât din caleașcă am înțeles avertismentul Majestății Sale de a nu da vreun semn că o recunosc și de a nu spune nimic cu privire la adevărata ei natură. Am stabilit deci ca vom vorbi abia după ce toți cei din conac vor adormi.

- Raum*!, aud vocea poruncitoare a Majestății Sale venind din spatele meu.

-Cu tot respectul, încep eu făcând o mică plecăciune. Dacă se poate, aș dori să vă rog ca aici să mă strigați pe numele dat de stăpânul meu.

-Mm, da. Ai dreptate, Ciel nu știe multe despre natura noastră până la urmă. Plus că asta m-ar putea da foarte ușor de gol.

-Adevărat Stăpână, aprob eu.  Ar trebui să vă las pe dumneavoastră să îi explicați tânărului stăpân Ciel situația, sau preferați să vorbesc eu cu el?

-În primul rând, începu Stăpâna, e mult prea devreme pentru așa ceva. În al doilea rând, normal ca va afla de la mine. Își va pierde încrederea în amândoi dacă îi vei spune tu. Cum crezi că va fi pentru el să afle faptul că vechea lui prietenă din copilărie care a veni să îl viziteze, brusc, după aproape 10 ani de când nu s-au mai văzut, a devenit între timp Regina Demonilor, pentru ca a avut la rândul ei un contract la vârsta de 10 ani cu Lucifer însuși, care a dispărut în mod misterios și i-a lăsat ei toată puterea, așa, fără absolut niciun motiv?!?!

   După ce a terminat de spus toate acestea cu o viteză uimitoare, Stăpâna abia dacă mai putea respira. Deși a fost transformată în demon de către Lucifer, unele trăsături umane rămân până la vârsta de 16 ani, vârstă care la noi, demonii, este considerată începutul maturității.

   Adevărul este ca nici eu nu înțeleg alegerea fostului nostru Stăpân, sau de ce a dispărut așa brusc, dar trebuie să fi văzut ceva special în această ființă, din moment ce a pus-o la conducerea Iadului.

   Deocamdată sunt încă multe lucruri pe care Stăpâna le învață și cu care se obișnuiește, dar se pare că momentan obiectivul ei principal este acela de a-l ajuta pe tânărul meu stăpân. Urăsc faptul ca a trebuit să îmi mint stăpânul atunci când m-a întrebat, înainte de a merge la culcare, dacă știu ceva despre Contesa Harukka. Probabil a avut vreo presimțire, sau...nu știu,dar din păcate, va trebui să ascult mai întâi de ordinele Majestății Sale, apoi de cele ale stăpânului meu, lucru care îmi displace.

   Ei bine, se pare că până când totul va ieși la iveală va trebui să mă comport ca și cum nu știu nimic.
______________________________________________________________________________

   *Raum- Am găsit acest nume în Demonologie. Raum este un conte  demon a cărui formă este aceea a unei ciori și este conducătorul a 30 de legiuni demonice. M-am gândit ca seamănă destul de bine cu Sebastian.

The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum