The Demon Queen (Kuroshitsuji FanFiction)

Capitolul XX - Coșmarul (Final)

[Ciel's P.O.V.]

- Acum, micuță proprietate, promit că voi termina repede.

Acel demon venea spre mine. Avea în mână acea sabie ciudată, Laevanthin, despre care știam că poate ucide demoni, ceea ce însemna că pe mine m-ar fi făcut praf.

În acea moment pur și simplu am înțepenit pe locul acela. Când am văzut-o pe Kathleen stând acolo rănită, și fără apărare, iar acel Demon venind spre mine pentru a mă omorî, pur și simplu nu am mai putut să mă mișc. Totul în jurul meu înțepenise, și abia dacă mai realizam ce se întâmplă.

Atunci, am realizat că sfârșitul meu e aproape. Oricât de mult mi-aș fi dorit, viața mea avea să se încheie azi, aici, și acum. Tot ce am avut de făcut a fost să mă resemnez cu acest gând, să mă las în voia sorții.

Și am așteptat...am așteptat lovitura fatală. Demonul venea încet spre mine, cu sabia aceea îngrozitoare în mână.

Încă puțin...

Ridică sabia...

Și... LOVEȘTE!

Sabia demonului s-a abătut asupra mea, iar eu priveam îngrozit, așteptându-mi groaznicul sfârșit.

-N-AM SĂ PERMIT AȘA CEVA!, strigă Kathleen.

Înainte să pot face vreo mișcare, Kathleen își folosise ultimele puteri pentru a se pune în calea demonului, reușind astfel să mă salveze încă odată. O ultimă dată.

-Kathleen...nu.......NU!!!
_____________________________________________________________________

-Stăpâne? Stăpâne? Sunteți bine?

O voce cunoscută, vocea majordomului meu, Sebastian, mă trezi din somn.

-Slavă Cerului Stăpâne, se pare că ați avut un vis foarte urât. Mă bucur că nu a fost nimic mai rău de atât., spuse Sebastian.

-Ce? Ce s-a întâmplat? Unde sunt? M-am întors la conac?

Nu înțeleg, cum am ajuns aici? Acum câteva secunde eram în mijlocul Iadului. Și ce tot spune Sebastian despre acel vis? Doar nu...

-Sebastian, spun eu repede amintindu-mi brusc de ceva. În ce dată suntem astăzi?

-Astăzi? Sunt destul de sigur că nu aflăm de data de 26 octombrie Stăpâne.,răspunse Sebastian docil.

26 octombrie, data în care am primit prima scrisoare de la Kathleen. Data la care a început totul. Oare cum e posibil așa ceva?

Imediat ce m-am îmbrăcat cu hainele de zi, am dat fuga în camera de studiu pentru a-mi verifica corespondența. Am înșfăcat teancul de scrisorii de pe masă și am început să le răsfoiesc. Facturi, facturi și iar facturi, până când, am dat de o scrisoare la a cărei vedere mi s-a tăiat respirația.

Dragul meu Lord Phantomhive,

Am petrecut atâta timp căutându-vă și în sfârșit v-am găsit. Au trecut atâția ani de când nu ne-am mă văzut, încât probabil nici nu vă mai amintiți de mine. Ei bine, părinții noștri erau partenerii de afaceri, iar noi doi eram foarte buni prieteni când eram mici. Mai țineți minte când obișnuiam să stăm cu orele afară, în grădina conacului Phantomhive? Au fost unele dintre cele mai minunate clipe ale copilăriei mele, care din păcate au luat sfârșit la momentul plecării mele în Franța. Acum că v-am regăsit, aș dori să vă fac o vizită, cât mai curând posibil dacă se poate. Mulțumesc.

A dumneavoastră,
Kathleen Harukka

Așa cum ți-am promis,
Voi fi alături de tine
Până la sfârșitul timpurilor

~SFÂRȘIT~