Demons: Inside Me

3 - Sophie

-Serios!? Ai putea să nu mai faci asta de câte ori mă vezi pe trotuar dimineața în drum spre liceu?
-Hai sus, îmi spuse ea bătând ușor cu palma în capotă.

Rose Miller...singura mea prietenă. Singura fată care mă acceptă aşa cum sunt şi care mă înţelege. Suntem apropiate încă din şcoala generală, iar fără ea viaţa mea la liceu ar fi fost o tortură completă, de cele mai multe ori luându-mi apărarea în faţa multora care se iau de mine.

E...îngrijorată şi se teme de ceva.

-Rose? Ce se întâmplă cu tine?
-Ce vrei să spui?
-Ai păţit ceva, nu?
-Iar chestia cu sentimentele? Serios, cum faci asta?
-Hei, nu e vina mea, nu o fac intenţionat...pur şi simplu simt.

Până la urmă ăsta e motivul principal pentru care sunt o ciudată.

Într-un mod inexplicabil...eram foarte empatică. Simţeam tot ce simţeau cei din jurul meu. Dacă erau supăraţi, trişti, speriaţi, furioşi...eu întotdeauna simţeam asta. Niciodată nu am înţeles de ce...e puţin ciudat şi de cele mai multe ori enervant.

Am încercat să îi spun lui Raven despre asta, dar ea mereu schimba subiectul şi o dădea în altele, aşa că am încetat să-i spun multe lucruri.

Toate simţurile astea mi se intensifică atunci când intru în contact sau sunt în apropierea unor lucruri...ca de exemplu apa sau plantele.

I-am povestit lui Rose şi i se pare "super tare". Dar chestia asta o ştiu mulţi din liceu...şi nu li se pare deloc tare, ci mai degrabă înspăimântător.

Pe lângă ciudăţeniile astea...ştiu întotdeauna când cineva se răneşte, e ca şi cum aş simţi sângele, mirosul lui...dar despre asta nu am vorbit cu nimeni şi nici nu plănuiesc.
Mă vor crede o nebună care se crede vampir sau ceva.

Uneori...am şi vise ciudate, visez că mă urmăreşte un necunoscut care vrea să mă folosească din cauza...puterilor mele. De cele mai multe ori sunt coşmaruri pe care nu le înţeleg.
Un cuplu mort, o femeie mascată...o fetiţă...şi acel necunoscut căruia niciodată nu-i visez faţa şi care mă ameninţă că va veni după mine. Toate mă fac paranoică. Am impresia că sunt urmărită peste tot de cineva şi mă aştept să fiu ucisă din clipă în clipă.

Încă de mică am aceste vise şi altă problemă...e faptul că nu reuşesc niciodată să mă trezesc din ele, dacă nu o face Raven...trăiesc acelaşi coşmar la nesfârşit.

-Bunica mea e în comă de două zile, îmi răspunse Rose, trezindu-mă din transă. Doctorii...doctorii au spus că nu ştiu cât va mai supravieţui.
-Wow Rose...asta...îmi pare aşa de rău...
-Şi mie, mi-a răspuns scurt.

•••

Am ajuns exact cu cinci minute înainte să se sune. În timp ce Rose deja era în clasă, eu uitasem să-mi iau cărţile din dulap, aşa că m-am dus direct acolo.

Se sunase când eu abia închideam uşiţa de metal şi trebuia să ajung la etajul doi, iar dulăpioarele erau la parter.
Minunat, voi întârzia din nou.

Am început să alerg către clasă, dar pe scări m-am ciocnit de cineva şi am căzut.
-Ce...la dracu', nu vezi pe unde mergi !? întreb eu furioasă.

-Tu ai intrat în mine, idioato! Oh...eşti tipa cu care fac istorie şi încă vreo trei cursuri
-Ugh - tu eşti Ryan...am spus eu înghiţind în sec.

Ryan Hill.
Cel mai nesuferit băiat din toată şcoala. Pe lângă faptul că e consumator de droguri, în fiecare zi sau pauză îl vezi sărutând câte o altă față. De obicei e înconjurat de fete. Cred că singurul băiat de care e mai apropiat și cu care l-am văzut mai des este Ray.