Demons: Inside Me

2 - Elementari

Mereu mi-am dorit să fac parte din echipa de Elementari. Până să mă recruteze, am trăit şi eu pe Pământ alături de oameni, perfecţionându-mi elementele şi stilul de luptă.

Pe noi cei iniţiaţi, conducătorii ne trimit în misiuni, astfel evaluându-ne aptitudinile. Iar misiunea asta de recuperare a fetiţei a fost cea mai grea pe care am primit-o, dar iată că e un succes.

-Ai apărut exact la timp, Matt, spun încercând să-mi revin cu respiraţia.
-Ca de obicei, a trebuit să-ţi salvez fundul. Dar misiunea ta e un succes, acum te voi duce în sala Consiliului, avem de discutat.
-O...kay...

Nu a durat mult până ce am ajuns în faţa uşii duble de metal prin care ajungeai în sala imensă a Consiliului.
Mereu m-a speriat această uşă, am impresia că dincolo de ea mă aşteaptă oameni cu topoare şi săbii, nu ştiu de ce.

Matt a intrat primul şi mi-a făcut semn să-l urmez. Am înaintat în sala cea mare şi albă, puţin temătoare de ceea ce va spune Consiliul.

-Raven! Te-ai întors, slavă Domnului credeam că ai fost prinsă! strigă bătrânul Thomas.

Thomas era cel mai simpatic şi de treabă bătrânel din tot Consiliul. Pe când ceilalţi voiau să trateze cu seriozitate totul, el mereu era cu zâmbetul pe buze şi pus pe glume.

A venit şi m-a îmbrăţişat, apoi s-a uitat la fetiţa din braţele mele care adormise.

-Ea este? întrebă privind-o ca pe cel mai preţios lucru.
-Fiica lui Nick...şi a lui Emily, am încuviinţat eu. Din păcate a fost "botezată" de Lucifer. Numele ei e Sophie.

-Sophie? Chiar el i-a pus numele ăsta?
-Asta a fost şi reacţia mea, i-am zis râzând. Ei bine, a zis ceva de o "pisică spânzurată" dar...
-Oh las-o aşa, nu mai vreau detalii. Acel demon nemernic...

Tot Consiliul a început să mă ia apoi la întrebări. Nu aveam de ales decât să le spun tot ce ştiam.

•••

-Şi în final i-a ucis pe amândoi. Nick avea dreptate, le-am spus eu. Ştia că aşa o să facă...ştia că îi va omorî indiferent dacă ia fetiţa sau nu.

-Nu simt putere deloc din partea ei, constatase Todd - un alt membru al Consiliului.

-Puterea ei a fost sigilată de Nick. Imediat cum s-a născut, la scurt timp a avut parte de o descărcare de putere. Dacă nu i-o sigila la timp, zona ar fi fost moartă...la propriu. Plante, animale, oameni...

-L-a simţit pe Lucifer, spuse Thomas. Descărcările de putere de obicei se produc atunci când respectivul se simte atacat, se simte în pericol. De teamă, îşi eliberează puterea în inconştienţă. E ca un mod de apărare. Fata trebuie ţinută sub supraveghere.
-Dar nu în Waterfall, la noi. Trebuie să ducă o viaţă normală până îşi eliberează puterile, altfel riscăm să o facă aici din cauza presiunii la care ar fi supusă...şi ne-am da duhul toţi.

-Nu săriţi cu propuneri! Bătrânul Smith a zis că vine aici şi ne spune decizia lui.
Joe Smith? Dumnezeule, aşa periculoasă e fetiţa asta?

Joe Smith...e conducătorul suprem, cel de peste o mie de ani şi cel cu unsprezece elemente.
Dacă vine personal aici, e clar...micuţa Sophie e o ameninţare pentru noi toţi. Sper că vor lua decizia bună...sper că nu o vor răni. Nu mi-ar ierta-o Nick niciodată dacă aş lăsa să i se întâmple ceva rău fetei lui. Iar Emily nici atât.

Am aşteptat minute bune până ce câteva gărzi de corp au intrat în sală, urmate de bătrânul Smith - un bătrân chelios, cu barbă până în pământ şi puţin cocoşat. Nu părăsea biroul niciodată, stătea acolo închis şi rareori îl vedeai. Era ca şi cum nu ar exista...ca prezenţă.
Dar dacă făceai vreo tâmpenie, într-un minut maxim erai deja în faţa biroului său, primind o morală zdravănă sau interdicții.

L-am salutat toţi politicos ca de obicei şi am aşteptat să prindă glas:

-Dragilor, eu zic că am luat cea mai bună decizie, spuse bătrânul Smith. Raven?
-D-da...? m-am bâlbâit eu când mi-am auzit numele.

-Misiunea ta de recuperare a copilului lui Nick Sega a fost un succes, dat fiind că fetiţa este în mâinile noastre, teafără şi nevătămată.

-M...mulţumesc, domnule Smith.

-Încetează cu formalităţile. Acum...aici, de faţă cu tot Consiliul...îţi spun că te-am ales pe tine să ai grijă de fetiţă. Tu vei locui cu ea pe Pământ şi îi vei fi ca o mamă. Nu e nimeni mai potrivit pentru sarcina asta...aşa că Raven Heart, din seara asta vei locui pe Pământ. Numele fetei va fi tot Heart, pentru că nu-l poate păstra pe al tatălui său sub nicio formă. Ai ceva de spus?

-Doar că sunt foarte bucuroasă să aud asta, spun forţând un zâmbet.
Dar nu eram. Lumea umană e atât de rea şi crudă, niciodată nu mi-a plăcut și cu siguranță dacă aș fi avut un copil aș fi preferat să îl cresc în Waterfall. Nu aveam ce face totuși, trebuia să mă conformez situației.

-Perfect. Eşti liberă atunci. Nu uita că poţi veni aici oricând. Acum, ia-ţi la revedere de la prieteni, ia fata şi plecaţi.
-Bine...

-Şi Raven? Ai grijă de copilă. După spusele tale, ea şi-a eliberat o mare parte din putere după ce s-a născut ceea ce înseamnă că deja...este nemuritoare. Pe la 15-16 ani nu o să mai vezi schimbări la ea.

Am dat aprobator din cap. Uitasem de partea asta...dar am făcut în tocmai cum mi s-a spus. Eram fericită că mi s-a dat o sarcină atât de importantă, dar mi-era şi teamă.

Nu o să îmi fie uşor, dar voi da tot ce-i mai bun. Voi avea grijă de micuţa Sophie şi o voi apăra de nemernicii care vin după ea. Le voi rupe fiecare os din corp dacă încearcă s-o rănească.

Cât de dificil poate fi să ai grijă de un copil jumătate demon şi jumătate Elementar...?

Foarte dificil, mi-am răspuns singură.