Demons: Inside Me

1 - Începutul

***

-Lucifer !!! Lucifer, unde Dumnezeu eşti!? strigam eu în timp ce alergam pe acele coridoare înalte şi vopsite în diferite nuanțe de roșu.

Diavolul ăsta, la propriu.

-Numele meu şi numele acelui bastard...nu sună deloc bine în aceeaşi propoziţie. Mă simt jignit, Nick, îmi răspunse un ecou de nicăieri.

-Lucifer...
-M-ai mai strigat, dobitocule. Ce dracului cauţi aici? Ei nu îmi spune că îmi vei accepta propunerea.
-Gura!
-Pfff, ahahha, îmi dai ordine? Tu mie? În propriul meu Iad? Elementarii mereu au fost nişte proşti. Nici tu nu eşti mai special, nu că m-aș fi așteptat să fii. Oricum, ai dreptul să vorbești...până nu mă plictiseşti prea mult şi îţi sucesc gâtul.

-Da, am răspuns simplu.
Nici că voiam să spun mai multe, deja mă durea sufletul când am auzit acest răspuns din vocea mea. Niciodată nu aș fi crezut că voi ajunge să fac asta.

-Da, ce? Vrei să-ţi sucesc gâtul? Eşti sigur? Ei bine, dacă eşti aşa nerăbdător...spuse serios apropiindu-se de mine cu paşi mărunţi.

-Da, accept propunerea ta, diavol cretin.
-Mi-ai făcut un compliment!? Drace, tu chiar eşti disperat după ajutorul meu, nu-i așa Nicki? În cazul ăsta, sunt mai mult decât fericit să o fac...dacă și doar dacă eşti dispus să faci orice pentru a-l obține.

-Nu, nu mă culc cu tine.
-Glumeț ca întotdeauna, înseamnă că încă nu realizezi în ce fel de situație ești acum, prostule, râse el. Dar nu Nick, Elementarii ca tine nu sunt tocmai pe placul meu. O pierdere pentru voi, continuați să aveți doar fantezii.
-Singura fantezie pe care o avem e dispariția ta după acest Pământ.

-Lumea ar fi plictisitoare fără mine, în fond îi influențez într-un mod cât se poate de pozitiv.
-Îi îndemni să facă cele mai nebunești lucruri...
-Tocmai! Să facă ce vor, nu ce vor alții, fără să se gândească la ce va zice lumea. Să își trăiască viața. Și în plus, ai văzut locul ăsta? Mai îmi trebuie și mie niște suflete damnate. Acum răspunde la întrebare. Orice-orice?

Nu am reușit să scot vreun sunet, am dat aprobator din cap.
-Drace, asta e ziua mea norocoasă! Retrag ce-am spus! Chiar nu eşti prost, Nick! Bine, doar puţin, dar nu contează. Vreau cuvântul tău.

-Ţi-e frică să nu fii tras pe sfoară de un "Elementar prost" ca mine? Tu demon atotputernic...
-Îmi iau măsuri de precauţie. Nu că mi-ar fi greu să-ţi rup capul şi să iau ce vreau, mai ales că aşa procedez mereu. Consideră-te norocos că ţi-am dat şi timp de gândire. Să nu mai zic că i-am permis celei mai puternice femei-demon să părăsească Iadul ca să se mărite cu boul de tine. Teribilă pierdere, zău.

-Zi odată ce vrei şi să încheiem asta.
-...cuvântul tău am spus, sau vrei să-ţi rup limba şi buzele? Nu, nu doar cuvântul. Jurământul acela al vostru, al Elementarilor pe care dacă îl încălcaţi...dispăreţi în neant indiferent în ce constă.

Nu pot să cred! Cum ştie el despre jurământul sacru al Elementarilor?

-Eziţi. Deci te gândeşti de unde ştiu despre jurământ. Ei bine, am spioni acolo. Am spioni peeeste tot. Aşa că dă din gură, pentru că încep să-mi pierd răbdarea!

-Eu, Nick Sega, îţi jur respectarea pactului nostru. Gata. Fericit? Acum zi ce vrei.

-Încerci deja să mă fraiereşti. Crezi că nu ştiu cum sună? Sau mai bine zis, crezi că ești singurul elementar prost care mi-a cerut ajutorul și a fost nevoit să spună Jurământul?

În mod ciudat, chiar credeam asta având în vedere că nu auzisem povești despre vreun Elementar și Lucifer. Dar nici faptul că aflasem nu mă făcea să mă simt mai bine, ba chiar mai rău.