⸸ 102 - Poema Libertății ⸸

18 1 0
                                    

• Poema Libertăţii •

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

• Poema Libertăţii •

Până nu s-a născut Cel Întunecat în noroi,

Până n-a fulgerat cu ploi și n-a murit cretinul din Noi,

Domesticiți au fost Strămoșii Noștri

De iarba scurtă și Ciobani din Umbră,

Care în vîrf de cap purtau lâna Noastră blândă,

În timp ce pe-ai Noștri îi țineau cu mintea flămândă.

Și speriați au fost Strămoșii Noștri de simple ploi,

De povești cu lupi și șerpi și de viața de apoi.

De aici asculta cum a fost, cum a-nceput,

Formarea libertății în cult...

Pe când Cel Negru s-a născut, printre blânde și cornute,

Pe când ciobanii doar, se ridicau în munte,

Mulți tăiați au fost la gât, pentru sânge pe altar

Căci blestemați au fost ai Noștri să le aducă altor har.

Și chinuit a fost poporul de culmea poftelor

Pentru lâna Noastră în capul lor,

Și lapte în carne vie, și prea frumos covor.

Și doar Cel cu patru coarne tot mai negru a crescut

Pentru era ciobanească, un miracol de temut.

Alungat a fost Întunecatul, că ar fi adus păcatul!

Și de-atunci încolo, cerul liber i-a fost patul.

A cutreerat El lumea singuratic, prin spațiul Celui Sălbatic,

Apoi în munte a urcat, să se regăsească în propiul păcat.

Acolo sub lumina stelelor, Întunecatul cugeta...

În înțelepciunea nopții, în răsărit de mare stea,

El Flacara Înțelepciunii o secera.

Astfel El, și doar El, minciuna ciobănească o vedea,

𝘿𝙖𝙧𝙠 𝙥𝙤𝙚𝙩𝙧𝙮 𝙖𝙣𝙙 𝙨𝙖𝙩𝙖𝙣𝙞𝙨𝙢 Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum