𝘿𝙖𝙧𝙠 𝙥𝙤𝙚𝙩𝙧𝙮 𝙖𝙣𝙙 𝙨𝙖𝙩𝙖𝙣𝙞𝙨𝙢

⸸ 51 - Incolor ⸸

Incolor

cand totul tinde spre alb-negru
razele soarelui de dimineata,
iti inunda camera-n lumina,
in timp ce tu ,
printre cearceafuri purpurii
iti adancesti puternic
trupul gol si umed de sudoare.

incolor ti-e sufletul in tine
si-ai vrea si tu sa dormi pe veci ca ele.
privind sec culoarea purpurie,
te-nghesui obraznic si zadarnic,
in pernea mea cea tare...

ridicandu-te cu greu si sila,
printre razele evanescente de lumina
te-ndrepti spre a ta fereastra
ce-o deschizi cu-n mic semn de eliberare.

brutal si inevitabil,
aerul rece si inghetat
iti opreste respiratia.
la fel si albul zapezii de afara,
ce-ti mai fura inca-o data,
puritatea ta saraca.

de departe peste lume,
se-aud clopote batand
prin ecouri repetate...
iti dai seama ca zapada
e mormant!

nu trec multe clipe
ca tu sa-nchizi fereastra,
lasand in urma ta sa cada
furioase jaluzele mari si grele.

te-adancesti in intuneric
si-acum totul pare sa revina,
cu o slaba raza de lumina
pe tavanul umbrit de sentimente.

asculti ticaitul ceasului
ce te-ameninta cu moartea
dar ce-ti pasa!?timpul tau e gol acum,
parasit de ani de zile
peste tristul intuneric...

ghemuit la margine de pat
iti privesti a doua umbra,
in abandonata oglinda,
ce neclar te-nebuneste
cu dorinta de lumina.

tintind fereastra cu privirea
ca si cand ai astepta
pe cineva , ceva sa patrunda-n lumea ta
ea se arata
la fereastra ta-nghetata
e neagra , goala si morbida
asemeni tie , asemeni mie....

te tinteste cu privirea
ca si cand ar vrea sa faceti dragoste
si-ti sopteste de departe
o iubire pura , ca zapada de afara ...

din mireasa ea in giulgiu te imbraca
asteptandu-te in a ei groapa.

[...incolor ti-a putrezit sufletul in tine gruia...]