Povestea lui Emily Events

19.My hero

Hey! Vă așteptă un capitol la care chiar am lucrat mult! Sper să vă placă!
Enjoy! :)

Închid ochii și aștept. Aștept să mor. Toate momentele frumoase din viața mea mi se derulează în fața ochiilor. Tușesc. Mă sufoc. Fumul e din ce în ce mai dens,iar căldura din ce în ce mai mare,ceea ce înseamnă că focul s-a răspândit. E pe urmele mele și vrea să mă omoare. Deschid ochii și aștept. Aștept ca focul să intre în încăpere și să fiu arsă de vie.Ușa se trântește dintr-o dată în perete. Văd o siluetă de bărbat,iar ochii mi se împăienjinesc...și...adorm...probabil pe vecie.

~Chris pov.~

Mă trezesc pe podeaua clubului înconjurat de câțiva oameni.Îmi duc mâna pe frunte și constat că am capul spart.Încetul cu încetul îmi amintesc cele întâmplate.Un tip mă întreabă:

-Ești bine?

-Emily! Unde e Emily?!?

-A...a fost răpită.
Răpită?!? Nu!!!Asta nu se poate întâmpla.
-Cât timp am fost inconștient?

-O zi.

Mă străduiesc din greu să-mi aduc aminte figura tipului care m-a lovit.Stephan! Eu și Stephan suntem dușmani de moarte.E cel mai mare criminal din America și cibe știe ce vrea sau a făcut cu iubirea mea. Mă ridic brusc în picioare,mă dezechilibrez și era să cad,dar măvprind de un scaun și mă ridic.

-Trebuie să te ducem la spital.îmi spune o chelnerită îngrijorată.

-Nu! Trebuie să o găsesc pe Emily!

Iau un servețel de pe bar,mi-l pun pe frunte și ies grăbit din club. Urc în mașină si pornesc spre casa lui Stephan cu 120km/h. Ajung într-o oră. Casa lui Stephan era în flăcari,iar în fața ei se aflau două ambulanțe și o mașină de pompieri.

-Emily! Unde e Emily?!?îl întreb eu pe un pompier.

-Îmi pare rău domnule,dar în casă nu au fost găsiți decât 4 bărbați.
Trebuie să fie încă înauntru. Alerg spre casa înflăcărată fără ca nimeni să mă observe.Îmi pun tricoul peste nas și intru în casă.

-Emily!Emily!!o strig dar fără nici un rãspuns.

Cobor scările care duc la subsol.Dobor o ușă  mare de metal și o văd întinsă pe un pat. O ridic și fug cu ea în brațe afară din casă. O duc rapid la una din ambulanță. Acolo este preluată de niște medici.

-Doctore,e încă în viață?

-Da,dar a avut mare noroc. Încă 5 minute și era cu siguranță moartă.

Ambulanța pleacă.Mă urc în mașină si pornesc în urma ei. Ajung la spital,iar medicii mă pun să aștept în sala de așteptare până ce Emily va fi operată. Aștept câteva ore,apar și Jess,Wendy,Bekah,Ally,mama și tatăl lui Emily și mi se alătură fără să scoată o vorbă,dar vizibil foarte îngrijorați. Așteptăm încă vreo oră și un doctor ne anunță că operația a decurs bine,Emily este bine,dar deocamdată nu s-a trezit din anestezie și urmează să se trezească în curând.Răsuflăm toți ușurați și ne îndreptăm spre salunul ei. Deschid ușor ușa și intru urmat de ceilalți. Emily încă nu s-a trezut din anestezieși cu câteva răni pe față.Mă apropi de ea,o sărut ușor pe frunte și îi soptesc:Iubirea mea,cât mă bucur că nu te-am pierdut. Apoi Emily deschide ochii și spue:

-Chris! Eroul meu!

Hry! Acesta a fos capitolul 19. Sper că v-a plăcut și vă mulțumesc enorm pentru cei peste 750 de ochișori. Dacă va plăcut capitolul nu uitați să lăsați o steluță și un comentariu.
Kisses! :*