Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 26 - Au înviat morţii!

Totul era ca într-o mare "ciorbă", amestecate şi răsfirate. Aşa a fost de la prima oră, de când soarele a încercat să-şi facă apariţia, dar norii nu-l lăsau să-şi arate călduroasele şi mult doritele raze. Cele trei zile trecură, vrând-nevrând, deasupra vieţuitoarelor.

În curtea bisericii Saint Nickolaus, agitaţia mişuna de colo-colo. Toţi căutau ceva, sau, mai bine zis, pe cineva.

- Unde este? Unde a putut să dispară? N-am fost cu ochii pe ea pentru un minut şi a dispărut! vocea lui Geo străpunse agitaţia din jur, oprind-o pentru o clipă, ca mai apoi să pornească din nou.

Kyra dispăruse. Trebuia să intre în biserică în două minute şi nu era de găsit. Matt nu ştia ce să facă, n-o vedea nici pe ea, nu-i găsea nici pe naşi, Emma şi Michael nu-şi găseau astâmpărul, iar Alexis...numai Dumnezeu ştie ce-o face cu lumânarea aia. Un om de-al bisericii îl chemă pe Matt, apoi îi invită pe ceilalţi în biserică.

Biserica era din lemn de brad, aruncând asupra încăperii o mireasmă de brad îmbibată în mirosul de apă sfinţită şi tămâie proaspăt arsă. Treptele din piatră erau acoperite de un val de frunze şi picuri de la ploile trecute. Uşile din lemn dădeau într-o încăpere mare, luminată de miile de lumânări. Icoanele cu rame aurite te urmăreau de la intrarea în lăcaşul învelit în tămâie proaspătă. În faţa unei mese acoperite de o faţă albă, înţesată cu fire aurii, într-o rochie albă, stătea mireasa. Era ciudat, totul părea rupt dintr-un basm în care nimic nu se putea întâmpla, nimic rău, nimic care să strice acest moment. Matt înghiţi în sec, apoi înaintă, zâmbind. Inima îi bătea, costumul îi era dintr-odată strâmt, dar spera că acest lucru, acest sentiment să nu se termine. Ajunse în dreptul ei, până acum observându-i doar spatele, dar când să se uite la ea, încremeni.

- Ce...ce se întâmplă aici? întrebă, analizând creatura din faţa lui.

- Ă, ştii....se fâstâci Geo, în amuzamentul lui Alexis. N-o găsim pe Kyra.

Faţa lui Matt căzu, apoi se strâmbă, uitându-se, din instinct, la Alexis. Simţind privirea acuzătoare a unchiului său, aceasta se opri din râs. Înghiţi în sec, ticul ei enervant care o dădea de gol de fiecare dată când făcea vreo prostie. Ştia ce avea să se întâmple, dar nu ştia când. Matt oftă, postându-se în faţa nepoţelei. Alexis se făcu mică sub ochii abisali ai lui. Lăsă capul în jos, uitându-se pe furiş la preot. Acesta îi imită gestul, parcă simţind privirile tuturor asupra lui. Se retrase încet, neobservabil, ieşind din încăpere, sub privirile atente ale icoanelor. Deschise o uşiţă de lângă altar, intrând pe un hol micuţ. Haina lui neagră de preot se camumflă cu semi întunericul holului. Parcurse jumătate din hol, ajungând în dreptul unei uşi vechi. O deschise uşor, păşind cu aerul lui obişnuit de preot.

După ce aranjă totul, astfel să nu fie observat, îi făcu semn miresei false, punând alta în locul ei, apoi îşi luă locul. Matt se abţinu cu greu să nu ţipe la biata făptură din faţa lui, doar erau în biserică, ce dracu! Pardon! Se întoarse către mireasa falsă, cu gândul de a întreba unde îi este mireasa adevărată, dar părul castaniu cu mirosul specific îl întâmpină. Inima îi luă controlul asupra corpului când îi analiză corpul, a cărui posesor va fi el pentru totdeauna, acoperit de materialul alb al rochiei. Părul îi era strâns într-un coc, câteva fire rebele jucându-se în voia lor. Voia să îi spună cât de frumoasă era, dar preotul le spuse să meargă la locul lor. Slujba începu, Alexis bolborosindu-l pe preot că i-a dat planurile peste cap.

- Da! rosti răspicat Kyra, emoţionată, dar mâna caldă a lui Matt îi demonstră că nu era singura cu inima bubuindă.

- Da! răspunse şi Matt când a fost întrebat.