Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 7 - Îmi pare rău!

De cum se ivi soarele, m-am apucat să aranjez cele rămase de ieri. Dacă Kyra nu-l iartă pe unchi-miu după asta, nu ştiu ce-i fac. Adică eu mă strofoc să fac un plan în mai puţin de două zile şi ea....Ehh, o să-l ierte cu siguranţă, n-are cum. Trebuie să dau comanda pentru flori, să fac rost de nişte cătuşe, să vorbesc cu Livius, dar înainte de asta, trebuie să fac o băiţă. După ce ies din baie, îmi iau o pereche de blugi scurţi şi o bluză albă, largă şi mă apuc de treabă. Îmi iau telefonul şi tastez numărul unei florări din zonă.

- Bună ziua! Florăria Beautiful Sun's Day? În cât timp aţi putea sa aranjaţi o casă?, am întrebat, calculând în minte cât mi-ar lua din timp. Este bine! am adăugat. 

I-am dictat adresa şi i-am spus cum s-o aranjeze. O problemă rezolvată, mai sunt două. Formez numărul lui Corin, un prieten foarte bun, ştiind că el poate să-mi facă rost de cătuşe.

- Salut, puştoaico, de ce ai nevoie?

- Cătuşe! îi spun scurt. Şi cheile de la ele, de data asta.

- Cine te-a enervat? mă întreabă.

- Nimeni, am nevoie pentru unchiul meu.

- Wow...Aha, aici eraţi! Cobor acum să ţi le dau!

- Eşti cel mai tare! Te iubesc, colega!

I-am închis şi m-am dus în sufragerie, unde unchiul meu îşi ducea veacul în obişnuitele lui hârţoage. Îl salut şi îi spun să-l sune el pe Livius şi să-i spună  despre plan. În timp ce el tasta numărul de telefon a lui Livius, cineva sună la uşă. Deja ştiam cine e. 

- Colega, ce dor mi-a fost de tine! îi spun, luându-l în braţe.

- Da, da, linguşitoareo, uite-ţi cătuşele! spune şi îmi întinde nişte cătuşe de poliţist. Acum, mă duc să-l iau pe Alexander de la închisoare...

- Ah, în legătură cu asta, poţi să-i spui că-mi pare rău şi dacă poate să vină diseară la mine? îl întreb, uitându-mă în jos şi ducându-mi mâna la ceafă.

- Desigur.

După ce plecă, mă întorc în sufragerie, unde unchiaşul zâmbea şi se uita pe ferestrele mari, cu o foaie în mână.

- Ai vorbit cu el? Ne va ajuta? îl întreb, luându-i foaia din mână şi privind-o, dar am lăsat-o jos repede.

- Da, dar crezi că va merge? Adică nici nu ştiu ce să fac când o văd, dar...

- Hai, unchiule, nu-mi spune c-am ajuns eu cea care trebuie să-ţi dea sfaturi? Urmează-ţi inima şi o să fie bine! 

L-am lăsat să-şi termine treaba şi m-am dus să aranjez camera pentru Alexander. Să nu credeţi că...nu, doar ne vom uita la un film, oricum mi-e ruşine să-i cer altceva, după ce a fost în închisoare din cauza mea. Pe la şase, am plecat la vila de lângă oraş. Trebuia să văd cum sunt aranjate lucrurile pe acolo.

A parcat în faţa casei şi am intrat înăuntru. Totul era la locul ei, conferind casei o atmosferă perfectă. Pe la opt, o altă maşină parcă în faţă casei. Din ea ieşi Livius, cărând-o pe Kyra în braţe. Se pare că substanţa aia chiar merge. Bine de ştiut. I-am spus s-o pună în patul din dormitorul al doilea de sus. O lăsă uşor pe pat, unchiul era jos, aşa c-am scos cătuşele şi am legat-o de pat, iar cheia i-am ascuns-o în chiloţi. Dacă vrea să se elibereze, va trebui să ajungă la un compromis.

- Băi, dar chiar a avut dreptate sor-mea. Eşti bună la casa omului! îmi spune Livius, rânjind. O să te chem şi eu când mă cert cu vreo gagică.