Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 4-Bla,bla,bla...nu te-aud!

Camera mea! Nu-mi vine să cred! Îl omor pe cel care a făcut asta! Era toată roz şi plină de chestii de la Sex Shop. În mijlocul camerei era o bară, patul cu baldachin, alb, pereţii rozalii, mii de chestii roz...cătuşe, costume...

- Frăţioare! am ţipat, iar acesta a venit lângă mine, urmat de Alexis. Eşti gay sau..., deja fierbeam de furie.

Roz, roz, roz şi iarăşi roz! Numai asta văd! Urăsc această culoare şi o voi urî mereu! E pentru piţipoancele alea cu mersul de raţă şi boticuri acoperite cu kilometrii de ruj. Frati-miu a îndrăznit să-mi facă fosta cameră în roz. E mai rău decât faptul că a transformat-o într-o scenăă pentru pornografii. Simt cum tot ce-am mâncat azi vrea să iasă afară, alături de multe cuvinte de dulce pentru frăţiorul meu mult iubit. Eu fierbeam de furie şi greaţă mai rău ca o apă uitată pe aragaz de şapte zile. Aia se evapora fără zgomot, dar, nervii mei, nu. Frati-miu mă privea cu ochii lui de căţeluş, rugându-mă să-l cruţ, iar Alexis cerceta camera în amănunt.

- Hei, tu, eşti minoră! Ieşi, Dumnezeilor mei, afară! strig către Alexis, speriind-o.

Şi ea şi Livius au ieşit fără să mai comenteze. S-au aşezat pe canapea, cu privind în jos, mâinile în poală, pregătiţi de ceartă. Până şi câinele stătea alături de ei, capul avându-l îndreptat către covor şi pregătit să fie şi el certat. Dacă n-aş fi avut mansarda plină de nervi, aş fi râs. Aşa stăteau Livius şi Linguşitorul, când eram nervoasă şi urma să-mi descarc nervii pe ei, dar s-o văd şi pe Alexis alături...ciudat, dar totuşi, nervii! Mă plimbam de la un capăt la altul al sufrageriei, încercând să mă calmez. Avem un minor aici! Gata, am ameţit. Mă opresc în faţa lor, cu mâinele încrucişate în dreptul pieptului, bătând din piciorul stâng şi stând cu toată greutatea mea pe cel drept. Când îmi zărira picioarele, înghiţiră în sec, toţi trei. 

- Tu, în cameră!  Nu cea roz, ci cea de alături. Tu, după el, iar tu, dormi pe canapea. Peste o săptămână vin iar şi vreau să văd rozăliturile alea la gunoi şi vechea mea mobilă înapoi. Aţi înţeles? am ordonat ca în armată, iar aceştia mi-au răspuns pe măsură. 

Am ieşit din sufragerie, împreună cu Alexis şi Linguşitorul, lăsându-l pe frati-miu să-şi vaite soarta de a avea o soră ca mine. Am intrat în camera lui Livius, Alexis şi Linguşitorul s-au trântit direct pe pat, eu mă plimbam de colo-colo.

- Băi, dar tu eşti mai rea decât mine. Mai şi speriat când ai ţipat! E clar, nu trebuie să te înfurii!

- Gura! Diseară avem treabă multă! Scoatem arsenalul din pod!

- Mă sperii, nu te mai uita aşa! spune, acoperindu-şi faţa cu perna.

Pe la unu şi jumătate, ne-am apucat de treabă şi am terminat pe la trei. Până dimineaţă, totul a fost liniştit. Liniştea di-naintea furtunii...

- Kyraaa!

Sunetul dulce al răzbunării.

- Dă-te jos! Dă-te jos! Veveriţă....nu, nu, nu...fii fată cuminte...băieţel cuminte...nu faţa, orice, doar nu faţa şi moştenitorii...te rog...

Eu cu Alexis ne tălăveam de râs.

- Ce caută o căprioară în bucătărie...scuze...fii cuminte cerbule...cuminte...

- Frati-tu nu ştie animalele? mă întreabă Alexis, încercând să se potolească din râs.

- Ce-i la mine? Zoo? întreabă frati-miu, intrând în cameră, puţin furios, dar sigur că nu mai avem ce să-i facem. Mă duc să fac duş! spune şi iese la fel cum a intrat.

Duş plăcut! Dacă poţi să-l faci! 

- A!

Şi uite şi sunetul aşteptat. Mă ridic din pat, urmată de Alexis şi merg în baie. Se pare că frati-miu a dat de surpriză. Era întins pe jos, deasupra lui era o păpuşă, care semăna cu un cadavru, ideea mi-a venit de la capul ăla atârnat. Livius spunea "Tatăl Nostru" şi încerca să dea păpuşa la o parte.