Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 22 - Ren (partea a II-a)

V-aţi gândit vreodată la cât de mică poate fi lumea uneori? Că te poţi întâlni cu o persoană pe care o cunoşteai de pe net, iar voi staţi la trei metri distanţă unul de altul? Bine, asta doar în cazul obsedaţilor de calculator, ce doar o dată pe an mai ies pe afară. Sau că puteţi să cădeţi cu o fostă colegă de grădiniţă, pe care n-ai mai văzut-o de un car de ani, în aceeaşi clasă la liceu, şi s-o recunoşti doar după ce soartei i se face milă de tine? Dar la situaţia când cazi cu fratele tău vitreg şi vărul acestuia în acelaşi liceu, şi nimeni, înafară de voi trei, să nu ştie asta? Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în liceul în care învaţă Kyra. Dar s-o luăm de la început!

După ce concertul luă sfârşit, Kyra împreună cu o Madison beată, şi, cât pe-aici, drogată, şi o Caila cu cucuie în cap, plecă spre casa ei. Nu l-a mai întâlnit pe misteriosul Ren, dar pe parcursul concertului, a simţit că este privită, şi o deranja, într-un fel plăcut.

Se trezi pe la prânz, frecându-şi tâmplele, de parcă ea ar fi cea beată. Madison şi Caila încă dormeau, iar în casă era linişte, ori nu s-a întors frati-su ori încă era în lumea viselor lui tâmpite. Ştia că părinţii ei aveau în curând să o târască la concertul unei orchestre, iar ea avea de gând să le care şi pe cele două somnoroase ce salivau pe papuceii ei pufoşi. 

Auzi uşa de la camera părinţilor deschizându-se, din cauza clopoţelului pe care frati-su l-a agăţat deasupra uşii, părinţii ei nu puteau să iasă din cameră fără să fie auziţi. Îşi trase pătura peste cap, ascultând paşii şi şuşotelile din spatele uşii. Urma trezirea de amiază. Se gândea la cât de bine era în timpul săptămâni, se ducea la şcoală, fără să fie trezită de părinţii ei. Unii ar spune că e nebună să creadă că weekend-ul era o teroare, dar nimeni nu ştia ce ştia ea despre părinţii ei.

Auzi uşa de la camera ei deschizându-se şi, ca să scape de poanta proastă a lui taică-su, se strecură sub pat, fără a fi observată. Grabiel, tatăl Kyrei, ridică găleata şi dădu drumul apei pe pat, crezând că fiica lui avea din secunda următoare să sară ca arsa şi să facă ochii mari de uimire, dar....

- Aa!

Kyra îşi apucă tatăl de picioare, speriindu-l şi făcându-l să ţipe asemeni femeilor. Madison se trezi brusc, apucând telecomanda şi învârtindu-se nelămurită, Claila scăpă o înjurătură şi îşi trase pătura mai pe cap. După ce Gabriel izbuti să le trezească pe cele trei şi le spuse să fie gata, plecă după soţia lui. Kyra se aruncă din nou în pat, bolborosind.

- Mişcă-ţi fundul! Nu mai vreau încă o baie din partea lui taică-tu! o trase Madison, împingând-o spre dulapul ce se desfăşura de-a lungul unui perete întreg. Scoase trei ţinute, două înmânându-le lui Madison şi Caila, iar pe ce-a de-a treia începând s-o pună pe ea.

- O, nu! Nu mă târăşti şi pe mine după tine! dădu negativ din cap Madison, aruncând hainele pe pat.

- O, ba da! zâmbi malefic Kyra ştiind că o are la mână pe Madison din clasa întâi.

Dându-şi seama, luă hainele şi înjură ziua în care, din cauza unui tăntălău, a trebuit să meargă dezbrăcată din parc până la ea acasaă După ce terminară cu aranjatul, îşi luaseră "Rămas bun!" de la patul călduros, şi ieşiră în faţa casei, unde părinţii Kyrei, împreună cu Livius, fratele acesteia, le aşteptau de mai bine de treizeci de minute.

Caila se plictisea teribil, începând să se joace cu brăţările de la mână. Gabriel le târî să îi cunoască pe solişti şi restul orchestrei înainte de spectacol. Un lucru nememţionat, Gabriel era dirijorul acestui grup, iar din cauză că era căutată orchestra, pleca mai tot timpul.

În partea cealaltă a încăperii, persoajele principale din orchesta râdeau pe seama tenorului. Deşi vocea îi era joasă, puternică, tenorul era mic de înălţime, ciudat. Părul blond spălăcit şi ochii albaştri, mari atenuau puţin din ciudăţenia corpului. Atitudinea lui, ca a oricărui tip de douăzeci de ani, era superioară. Se plimba de colo-colo, gândindu-se cum putea să găsească soluţia. Avea un obicei, am putea zice, când vedea orice domnişoară, dar frumoasă să fie, se uita la pieptul acesteia. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum. Zărise o domnişoară pe gustul lui, dar nu ştia cum s-o abordeze. Începu să străbată jumătate din cameră, dus-întors, pe diagonală. "Haideţi zeilor, daţi-mi şi mie o soluţie", se tot rugă.

- Fie ce-o fi! răsuflă cuvintele şi porni în direcţia uşii. Colegii lui rămaseră uimiţi şi curioşi pentru ce avea să facă.

Înaintă către blonda din faţa lui, rugându-se la toţi zeii posibili. Trecu pe lângă Gabriel, salutându-l, apoi se opri în faţa fetei. Aceasta îl privea nedumerită pe piticul din faţa ei, ce nu-i ajungea până la gât. Trăgând aer în piept, tenorul îşi făcu cruce şi  se aplecă spre ea, depunând un sărut între sânii fetei. Aceasta privi speriată, trăgându-se înapoi, colegii tenorului priveau cu gurile până-n pământ, cu ochi aproape ieşiţi din orbite.

- Mă scuzaţi, domnişoară, dar mama mea m-a învăţat ca de fiecare dată să mă închin şi să sărut crucea când o văd! spuse, arătând spre cruciuliţa de la gâtul fetei.