Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 21 - Ren ( partea I )

După ce doamna Gramont plecă, Kyra merse în camera ei, bucuroasă că, în sfârşit, îşi găsise o slujbă care să-i ocupe timpul liber şi să-i aducă ceva bănuţi. Nu-şi făcea griji, chiar deloc! Oricum cât de greu poate fi să ai grijă de un copil de trei ani?

În apartamentul familiei Gramont, lucrurile decurgeau normal. Doamna Gramont tocmai era vizitată de fiica acesteia, însoţită de nepoţica ei preferată. Doamna Gramont şi fiica ei, Alice, s-au aşezat pe canapea, sorbind din ceştile cu ceai, asemeni doamnelor din înalta societate. Micuţa Gramont stătea cu unchiul ei, încercând să apese pe butoanele de pe tastatură.

- Şi? Ai găsit pe cineva? întrebă doamna Gramont, punând ceaşca de ceai pe masă.

- Da! E o puştoaica care îndrăgeşte copiii şi m-am gândit că e bine! O cunosc pe mama ei! îşi primi răspunsul. Acum sper doar să se descurce cu ea! Ultima dădacă a ajuns la spital....

- Doar ştii că n-a fost vina ei. De unde să ştie bietul copil că nu trebuie să umble cu substanţele alea chimice? Şi oricum, fata aceea a fost de vină. Trebuia să se asigure că închide camera de lucru şi să n-o lase acolo. Doar ştii cât de curioasă e la vârsta asta?

Alice nu răspunse, dându-şi ochii peste cap, un tic mai vechi de-al ei. Deşi era mama ei, îi era frică să stea în aceeaşi casă, de când micuţa Gramont a aruncat fosta casă în aer cu tot cu câinele ei.

- Am auzit că Ren a sosit! E adevărat?

- Da, a vent alaltăieri! răspunse doamna Gramont, aşezându-se mai bine pe canapeaua din piele neagră.

- Şi nu a venit să mă viziteze? Înţeleg că a fost plecat şase ani în Japonia, dar nu pot să cred că a uitat să mă viziteze, se isteriză Alice.

- Seamănă cu tatăl tău! mormăi cealaltă doamnă, lăsându-şi fiica să se calmeze.

Ziua următoare se ivi de câteva ore bune, surprinzându-le pe Kyra, Madison şi Caila, pe jumătate adormite, în curtea liceului, lângă terenurile de basket. Erau prea obosite ca să-şi mai bată capul cu faptul că stăteau în calea câtorva băieţi care se jucau pe acolo, iar cele două ore de fizică de di-nainte le adormiseră şi mai mult.

- Astăzi rămâneţi la antrenament! le anunţă Madison, ridicându-se de pe asfaltul rece al curţi.

- Nu pot! Trebuie să ajung la doamna Gramont! Ştiţi, aia de care v-am povestit?! se scuză Kyra, înainte ca Caila să bage vreo scuză. Sunt sigură că Caila poate să stea de data asta! rânji Kyra, în sinea ei.

Caila nu apucă să comenteze sau să se scutească că se trezi cu o minge în cap. Furioasă, ridică mingea şi o aruncă. Şi, ca prin minune, intră în coş. Începu să ţopăie ca un copilaş mic, era primul gol pe care-l dăduse în viaţa ei la basket, de obicei, mingea îl lovea pe antrenor. După ce izbutiră a o potoli, cu greu asta, îl observaseră pe japonezul albastru, care părea că stă acolo de ceva vreme.

- Tu când dracu ai apărut, fantomă idioată? ţipă Caila, puţin speriată de faptul că acum o mai şi urmărea.

- Sunt aici di-nainte să veniţi voi! Şi acum puteţi să vă daţi, îmi staţi în cale!

Înainte să-şi primească replica, trecu pe lângă ele, învârtind mingea de basket, ca apoi s-o arunce direct la coş cu spatele. "Al dracu fantomă, se mai dă şi mare!", se gândi Caila, luând-o pe direcţia următoarei ore, cea de chimie. Profa troncănea de zor, în speranţa că nu-i adormea, dar jumătate din clasă era deja pe alte meleaguri, unele îndepărtate, pline de inorogi şi nori din vată de zahăr.  Eduard şi Caila se certau de zor, ba îmbrâncindu-se, ba lovindu-se, astfel fiind daţi afară de la oră.