Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 8 - Alexis!

                  Din punctul de vedere a lui Alexis

Am mai zis cât de mult urăsc soarele ăsta? Mă ridic din pat, târându-mă până la balcon. Hi, hi, hi, îmi amintesc de Kyra în prima zi. Săraca, a călcat pe surpriza de la căţelul din faţa blocului. Încerc să trag jaluzelele, dar nu se mişcă deloc. Ce mama Dochia are?

- Ce păstârnaci împrumutaţi? Cine a blocat tâmpeniile astea? am ridicat puţin tonul, trăngând de jaluzele.

Trag, trag şi...Au! Posteriorul meu! Mă doare! Am renunţat la ideea de a mai trage cârpele alea şi m-am întors înapoi în pat, acoperindu-mă cu pătura. Hm, e cald! Şi ce mâini puternice are pătura asta! Pătura are mâini? Uau...

- Auci, asta e a doua oară. Cine, gură mentolată....? 

- Ce-ai, colega? 

Alexander stătea cu capul sprijinit de marginea patului, uitându-se la mine. Era aşa caraghios cu ochii verzi abia deschişi, părul şaten în toate direcţiile, gura deschisă, mimând un căscat sănătos. I-am pus mâna la gură, acesta deschizându-şi ochii în totalitate.

- Nu ţi-a zis nimeni că trebuie să pui mâna la gură când caşti? 

- Iah mâha făa fe muhh! bolborosi el, având gura acoperită de mâna mea.

- Ce-ai zis, măi?

-Ia-ţi mâna că te muşc! repetă, dându-mi mâna la o parte. 

Am luat cea mai apropiată pernă şi am început să dau în el, dar până la urmă mi-a luat-o. Nu-i corect, e perniţa mea preferată!

- Dă-mi perna preferată sau îl pun pe Mister Smocky pe tine! îl ameninţ, luând de pe noptieră ursuleţul meu de plus şi afişându-l între noi doi.

- Tu chiar....

A început să râdă. Râdea de Mister Smocky? Hei, nimeni nu râde de el, doar eu. M-am pus pe el şi am început să-l gâdil. Ce bine că ştiam unde se gâdilă! 

- Gata, gata, mă predau! strigă printre hohotele de râs.

Nu l-am ascultat şi l-am gâdilat şi mai tare. Mă prinde de mâini şi se suceşte, astfel încât el să fie deasupra mea. A început să-mi întoarcă favoarea, gâdilindu-mă cu o mână, cu cealaltă ţinându-mi mâinile. 

- Gata.....m...mă...pre...dau, jur! încercam să-l conving şi se pare că mi-a reuşit.

- Hai, gata cu joaca, pregăteşte-te pentru şcoală! mă îndemnă, punându-se pe partea dreaptă a patului.

Pfiu! Acum s-a găsit şi el să facă pe ăla responsabil? Iau perna care a căzut pe jos şi i-o pun pe faţă, ridicându-mă din pat. Mi-am luat din dulap o pereche de blugi skinny tăiaţi, un tricou albastru, iar de pe masa de lângă, nişte accesorii şi m-am dus în baie. M-am băgat sub duş, încercând să ignor vorbele care veneau din spatele uşii. În jumătate de oră, eram gata de şcoală. Din bucătărie, venea o serie de vorbe, urmate de râsete.

- Sau atunci când Alexis, era vocea lui unchi-miu, iar vorbele astea...

- Hei, unchile, Kyra, v-aţi întors? Ştiţi, eu şi Alexander trebuie să plecăm la liceu! Pa!

L-am tras pe Alexander afară, înainte de a mai apuca să spună ceva unchi-miu. Îmi venea să intru în pământ. Când unchi-miu se apucă să povestească despre prostioarele pe care le făceam când era mică...

- E foarte de treabă unchi-tu! îmi spune Alexander, în timp ce apăsam butonul de la lift. Iar faza aia de la trei ani...şi începu să râdă.

- Hei, eram mică! Toţi am făcut prostii când eram mici! m-am apărat eu.

- Bine, nu te supăra! E chiar de treabă unchi-tu şi mătuşi-ta.

- Nu-i mătuşi-mea, ci dădaca!

- Zău? 

Am aprobat din cap şi am ieşit din lift, îndreptându-ne către parcare. Am urcat în maşină şi nu ne-am mai oprit până la liceu. Te rog, Sfiinte Lucifer, n-o pune pe secretară în calea mea azi! Dacă n-o pui, promit că îi voi pune şerpii în geantă şi cleiul pe scaun. Şi nici pe bibliotecară, nu după faza cu câinii de acum o săptămână. Am intrat în liceu şi mi-am luat la revedere de la Alexander, îndreptându-mă către clasa mea. Odată intrată, am fost îngropată de " Te simţi bine? Cum te mai simţi? Ce s-a întâmplat?"-urile colegilor. Cu puţin noroc, am ajuns la banca mea. Colega mea de bancă, Care, m-a luat la întrebări şi i-am răspuns până a venit diriga. Iarăşi ne citeşte regulamentul ăla? Şi pe cine l-a pus? Pe Rareş?

- Fiţi atenţi! ne ordonă diriga. Rareş, citeşte regulamentul interior al elevilor! 

Acesta îşi drese puţin glasul şi începu:

- Regulamentul interior al elevilor. Unu: Elevul nu copiază, el se documentează. Elevul nu citeşte bileţele, se informează. Doi: Elevul nu este neatent la ore, ci studiază mediul înconjurător. Trei: Elevul nu greşeşte, el îşi pune la încercare profesorul. Patru: Elevul nu chiuleşte, e nevoie de el în altă parte. Cinci: Elevul nu fumează, el îşi căleşte plămânii. Şase: Elevul nu doarme, ci reflectează. Elevul nu vorbeşte, el gândeşte cu voce tare. Şapte: Elevul nu mestecă gumă, el îşi întăreşte dantura. Opt: Elevul nu înjură, se descarcă. Nouă: Elevul iubeşte şcoala, dar în timpul vacanţei...

- Ce citeşti tu acolo? îl întreba diriga.

- Ce e scris! îi vârî foaia sub nas.

Aceasta ieşi puţin nervoasă. Se pare c-am fost înlocuită! Cel puţin putea să se gândească la o farsă mai bună! Rareş rânjea. Peste puţin timp, intră diriga cu o nouă serie de foi. Îl trimise pe Rareş înapoi în bancă şi o chemă pe şefa clasei, spunându-i să citească.

-  A-nceput de ieri să cadă, câte un elev pe stradă, şi mai cad în continuare, de a tezelor teroare , că au profă la română, o vacă nebună, şi la mate un mistreţ, o clasă ca un coteţ, la fizică şi chimie , câte-o sperietoare vie, numai trei ştiu ca să puna şi să urle până la lună , la istorie, ce să faci?, profa te scoate din draci, că la teze şi lucrări, dă note la? Domnitori? Iar aia de geografie, dobitoacă de când se ştie, la civică un măgar, vânzător la aprozar, vine ca să ne înveţe că-n guvern sunt numai zdrenţe, la muzică un tembel, cânta numai pentru el, la desen o screlozată , vrea doar opere de artă, la latină cu o ciumă, mănânca doar mătrăgună, se uită la tine o dată, ai coşmaruri viaţa toată!

După ce termină de citit, îi înmână foile dirigei. Aceasta îşi miji ochii citind din nou şi ieşi furioasă din clasă. Se întoarse repede cu o altă serie de foi, dar când să se apuce să citească s-a sunat. Bune glumiţe pentru un începător, dar acum am altceva de făcut. Mi-e frică că şerpii o să-mi verse clei în ghiozdan. Am luat-o pe Care şi m-am îndreptat către secretariat, pentru a-mi pune planul în aplicare. Nimeni nu o suportă pe secretară, nici directoarea, nu ştiu de ce mai lucrează aici! Eu am pică pe ea din prima zi în care s-a dat la unchi-miu şi mi-a cerut adresa lui. Cât timp Care a ţinut-o de vorbă, i-am pus şerpii în geantă şi am uns cu clei scaunul şi marginea biroului. Am ieşit din biroul acesteia, fără să mă observe şi m-am dus în clasă. Aveam spaniolă. Era singura ora la care n-am făcut nicio boacănă! S-a auzit un scârţâit iritant, apoi vocea piţigăiată a secretarei.

- Alexiiiiiiis!