God, kill me now! Alexis e chiar sărită de pe fix. Mi-a pus şobolani în pat, nu mă întrebaţi de unde i-a luat, geanta mea era plină de râme, în papuci am găsit un şoarece mort, iar, atunci când m-am dus să mă spăl, periuţa mea era plină de sânge, nu vreau să ştiu al cui, apa evident că mi-a oprit-o.... Dacă crede că eu voi pleca, se înşeală amarnic. Niciodată nu mi-am dat demisia şi nici nu mă gândesc s-o fac. Frăţioare, unde m-ai adus? Dacă te prind, te fac mop de şters pe jos!
Când să ies din baie, am alunecat pe gresie. Îmi duc mâna la cap, dar simt ceva rece şi, speriată, mă uit la mână. Era roşie...O, Doamne, o, Doamne...ăsta-i sânge sau....
- Alexis, nu-ţi merge cu ketchupu'!
- Cine a zis că ăla e ketchup?
- Ce vrei să spui? o întreb, puţin speriată.
- Nu ştiu, poate e de vină soricelul ăla din papuc...îngână , rânjind. Eu mă duc la şcoală! Pa, pa, dădăcuţo!
- Sadico! strig, întorcându-mă în baie.
Sunt aici de trei luni şi, jur, ea e prima persoana cu care nu mă împac. Gemenii sunt aşa de drăguţi, la fel şi Mattew, dar Alexis, demonul ăla mic şi sadic, e un geniu nebun venit din străfundurile iadului. Mattew, deşi lucrez de trei luni, a plecat în ziua în care am venit eu aici, în nu ştiu ce călătorie de afaceri, lăsându-mă singură cu doi îngeraşi şi cu micuţul demon. Nici nu vreau să intru la ea în cameră. Cred că are capete de oameni pe perete şi câini d-ăia din filmele cu demoni. Nu ştiu cu cine seamănă fetiţa asta, dar nici nu vreau să aflu. Mai bine să mă apuc să curăţ mizeria asta de aici şi din cameră, dup-aia mă voi gândi la o soluţie în legătură cu uşa. Se pare că şi ea are o cheie de la camera mea. Ufff! Te urăsc, frăţioare!
Bine, de curăţat am curăţat, problema cu uşa de la cameră rezolvată, mâncarea pentru demon şi gemeni făcută, mai trebuie să mă duc după gemeni. Mă îmbrac, îmi iau geanta, încui uşa şi mă îndrept către şcoala piticilor. Cam asta fac în fiecare zi de timp de trei luni, deci nu mă mai plâng. Acum că stau eu bine să mă gândesc, Alexis e bună de ceva. A reuşit să mă scoale din somn dimineaţa şi să mă obişnuiască, nici frati-miu n-a reuşit performanţa asta în două zeci şi cinci de ani. Trebuie să-i dau un premiu fetei ăsteia.
Am ajuns în faţa instituţiei şcolare la care învăţau copii. Intru în şcoală şi mă îndrept către clasa lor. Holurile şcolii erau amenajate frumos, multe flori, curate, iar clasele şi mai frumoase. Bat la uşa clasei şi după un "Intră" venit de la învăţătoarea piticilor, păşesc în clasă. Copii erau îmbrăcaţi, aşteptând să vină cineva după ei. Profesoara stătea până pleca şi ultimul copil.
- Bună ziua! o salut respectuos.
- Bună ziua!
- Kyra! strigară cei doi frăţiori, alergând spre mine şi îmbrăţişându-mă, fiind gata, gata să mă dărâme.
- Hei, piicii! Ce-aveţi? Nu ne-am văzut de azi dimineaţă!
- Ne-a fost dor de tine!
I-am luat pe pitici şi i-am dus la înot. După ce m-am asigurat ăa totul e în regulă, m-am întors acasa. Am intrat, iar din sufragerie se auzeau tot felul de chicoteli. Curioasă din fire, m-am îndreptat către locul cu pricina, dar am rămas stâlp de telefon. Alexis cu-n bou care s-a dat azi la mine când treceam pe lângă magazinul din colţ aproape o făceau. Adică numai lenjeria îi mai împiedica, iar pe masă erau două sticle goale şi una pe jumătate plină.
- Ce păstârnacii mei credeţi că faceţi aici?
Dobitocul căzu pe jos la auzul vocii mele, iar Alexis se ridică nervoasă şi se uită la mine cu cea mai mare ură. Boul când mă văzu îşi luă lucrurile şi o tuli.
YOU ARE READING
Nanny, maid, chef, masseur or...
言情Atunci când fratele tău îţi găseşte o slujbă de bonă, întreabă-l tot, despre tot. Asta n-a făcut Kira, când fratele ei i-a găsit de lucru la un prieten de-al lui. Acum trebuie s-o facă pe bona pentru cei trei nepoţi ai lui Matt, să fie menajeră, buc...
