Nanny, maid, chef, masseur or...

Capitolul 6 - E numai vina ta!

Alexis a fost răpită? Cum de s-a întâmplat aşa ceva? Ce-au făcut profesorii ăia, s-au drogat? Sper să nu fie vreo farsă de-a ei, că nu ştiu ce-i fac! Matt conduce nervos. Când am oprit în faţa liceului, am ieşit amândoi val-vârtej şi ne-am îndreptat către locul în care se ţinea balul.

- Cum de s-a întâmplat aşa ceva? întreabă Matt nervos, atunci când o zăreste pe doamna directoare.

- Domnule Gramont, vă rog să vă calmaţi. Se pare că domnişoara Alexis s-a certat cu partenerul ei, domnişorul Alexander Dupont, iar acesta a luat-o cu forţa şi au dispărut. Am încercat să-i contactăm, dar telefoanele lor sunt închise, iar în locurile în care ar putea fii, nu sunt. Nici domnii Dupont nu răspund, aşa că am chemat poliţia, dar încă n-au găsit nimic.

- Dumneavoastră sunţeti domnul Matthew Gramont? întreabă un poliţist de vreo treizeci de ani. Vă rog să ne însoţiţi, avem câteva întrebări să vă punem legat de nepoata dumneavoastră, îi spune, după ce Matt aprobă.

- Când s-a întâmplat asta? o întreb pe directoare, după ce Matt pleacă cu acel poliţist.

Directoarea dă deznădăjduită din cap. Cum, Doamne iartă, s-a întâmplat asta? Şi unde pot fi? Orele trec şi nu ştim nimic de ei. Matt se plimbă nervos de colo-colo, poliţiştii rămaşi în şcoală discută nu ştiu ce, directoarea se uită deznădăjduită în gol, puţini elevi au mai rămas, cred că prietenii lui Alexis. Este unu noaptea şi nici măcar o veste, un bipp....

- Domnule sergent, o fată a fost găsită inconştientă la marginea oraşului. A fost transportată la spitalul Sf. Gherghe, se aude vocea unui poliţist printr-o staţie.

N-am mai aşteptat alte cuvinte şi am fugit spre maşină, în urma lui Matt. Într-un fel voiam să fie Alexis, să ştiu că au găsit-o, dar într-un fel nu. Nu vreau să fie în comă...Uşile spitalului se închideau şi se deschideau continuu, semn că a avut loc un accident.

- Unde este fata care a fost adusă în stare inconştientă de către o ambulanţă în ultima oră? întreabă Matt disperat pe una dintre asistentele care trecea prin fugă pe acolo.

- Camera două sute douăzeci şi nouă, îi răspunse şi îşi continuă drumul.

   Am fugit până la etajul doi al spitalului, evitând să ne ciocnim de persoanele care ne ieşeau în cale. Ajunşi în faţa uşii camerei două sute douăzeci şi nouă, am înţepenit. Asistente ieşeau şi intrau, agitate, în timp ce din cameră se auzeau tot felul de lucruri. Când o asistentă a deschis uşa puţin mai larg, am putut să văd faţa celui accindentat. Nu se poate! Alexis! Era conectată la diferite aparate, doi doctori se uitau pe fişa ei, în timp ce un al treilea îi tot dădea tot felul de substanţe. Matt nu se mai putea mişca, nici vorbi, stătea drept, cu privirea aţintită pe uşa închisă. După vreo oră, au ieşit toţi cei trei doctori.

- Cum se simte? întreabă Matt.

- A intrat în coma. Nu are şanse de supravieţuire, îi răspunde un doctor bătrân. Va trebui să semnaţi nişte hârtii, vă rog, să ne urmaţi!

Matt nu putea face nimic, aşa că m-am dus eu să le semnez. Cum adică Alexis nu are şanse? Nu, o cunosc! Va supravieţui, trebuie! Ce s-a întâmplat? Ce i-a făcut nemernicul ăla? După ce le-am semnat, m-am întors înapoi. Matt stătea lângă patul lui Alexis, ţinând-o de o mână, încercând să nu plângă. M-am rezemat de tocul rece al uşii, lăsând câteva lacrimi să curgă. Dacă l-am fi ascultat pe Matt, în legătură cu nemernicul ala, nu s-ar fi întâmplat asta. Prin toată liniştea asta mortală, se auzi telefonul lui Matt. Acesta se ridică şi ieşi din cameră. Îl urmez şi eu afară. Se pare că era directoarea, care l-a anunţat că Alexander a fost prins şi dus la secţie. După ce închide, se aşează pe unul dintre scaunele de pe hol, ascunzându-şi faţa în palme. Mă aşez şi eu lângă el.