XVII-Visul

2K 132 2
                                    

Sunt pe o campie verde,plina cu flori colorate.Soarele straluceste si-mi incalzeste fata.Totul straluceste in jurul meu si ma face sa zambesc.

Pasi marunti se aud in jurul meu.Ma intorc spre locul de unde s-au auzit pasii.Nu e nimeni.

Rup o floare de culoare alba si o miros.Nu se simte nicio mireasma,dar se aud din nou pasii.Ma cutremur.

Raman pe iarba,cu floarea inca in mana.

Simt cum sunt ridicata de pe iarba.O voce feminina cunoscuta,destul de ragusita,ii spune atacatorului ce sa faca.

-Mai repede,spune vocea.

Persoana caruia ii apartine vocea e iritata.Parca incearca sa scape cat mai repede.

Bratele care ma tin deasupra pamantului au un tatuaj aproape de umarul drept.Sunt prea ametita pentru a-mi da seama cui ii apartine.

Vocea il zoreste pe detinatorul bratelor ce ma poarta si atunci imi dau seama cine e.Amber.

Tip.Nu stiu ce vrea sa faca cu mine,dar sigur vrea sa se razbune.Nu ma zbat,bratele care ma poarta sunt prea puternice si stiu ca ar fi in zadar sa ma impotrivesc lor.

Aud vuietul unei ape.Imi invart capul pentru a vedea de unde vine acel vuiet.Stam pe o stanca,deasupra unui rau ce vuieste nervos sub noi.Pietre ascutite,lucitoare din cauza apei si a soarelui ameninta sa ma sfasie daca ajung in ghearele lor.

-Da-i drumul!striga Amber.

Inainte sa fiu aruncata,observ cine detine bratele.Ceea ce vad ma oripileaza.Ochii lui caprui nu mai lucesc,ci doar par niste orbite goale.Isi elibereaza bratele din jurul corpului meu.

Simt cum cad in gol si inainte sa cad intre stancile ascutite,ma trezesc.

Stau in pat,cu mainile pline de sange in jurul unghiilor.Cred ca le-am ros in timp ce visam.

Ma ridic in capul oaselor si-mi frec ochii.Sangele inca imi curge de la un deget si ma manjesc din intamplare pe obraz.Pe frunte am broboane se sudoare,multe.Ma simt obosita.

Ma ridic din pat si alerg spre baie.In fata oglinzii intepenesc.E reflexia mea,dar nu ma recunosc.Pielea mea e palida,iar sub ochi am pungi,cearcane de culoare mov.Am slabit mult si obrajii mei nu mai sunt asa pufosi.

Deschid robinetul si las apa sa curga.Cand imi amplasez mainile sub jet,apa incepe sa mi se unduiasca printre palme asemenea unui sarpe.Imi clatesc fata cu apa.Ochii mi se inchid si sunt multumita.Multumita ca in timp ce ma spal pe fata cu apa rece pot plange in voie.

Recunosc,imi e o frica teribila de Amber.Nu stiu ce am facut,dar mi-e frica sa nu se intample ca in vis.

Imi clatesc in continuare fata.Apa imi curge pe fata si imi uda tricoul.Insfac prosopul de pe suport si imi sterg fata.

Stiu ca ce am visat n-a fost adevarat,dar mi-e groaza ca s-ar putea intampla.

Ma schimb in cateva secunde si ma arunc in pat.Nu stiu cat e ceasul si nu ma intereseaza.Nu vreau sa merg la micul dejun pentru a ma vedea toti cu ochii rosii si umflati.Si in plus,nu vreau sa o vad pe Amber si mai ales pe Zac.Lucrul asta m-a inspaimantat cumplit.

                                ***

La cina,stau pe partea mea de banca fara sa spun nimic.Iau o boaba de mazare in furculita si ma joc cu el in farfurie.Cand incerci sa eviti pe cineva,cel mai interesant lucru pe care poti sa-l faci este sa te joci cu un bob de mazare.

Simt cum cineva ma priveste.Nu ii dau atentie,dar cred ca stiu cine ma sfredeleste de la departare.

Dupa ce termin de mancat ma ridic de la masa fara sa dau vreo explicatie.Sunt tulburata de visul meu.Inca ma intreb de ce atacatorul meu era tocmai Zac.

Alerg pe alee pana la cabana mea.Ma pun pe scaunul de pe veranda si ma uit in gol.Totul mi se pare straniu de la un timp.

Inchid ochii si-mi las capul pe spate.Pentru o clipa,in fata ochilor imi apare imaginea cu tatuajul din vis.Oare el chiar il are pe umar?Dar imaginea imi dispare si nu mi-o mai aduc aminte.

-Victoria,esti bine?

Deschid ochii.Am vederea incetosata dar reusesc sa disting persoana.

-Da,tu?

Se aseaza pe scaunul de langa mine.

-Da.De ce ma eviti?

Intrebarea lui ma intriga.N-am incercat sa-l evit,dar cred ca a fost doar o coincidenta sau ceva de genul.

-Nu te evit.Pur si simplu nu am avut ocazia sa ne intalnim.

Ridic din umeri.Sper doar sa nu creada ca e o inventie.

Imi intorc privirea spre el.Pe bratul drept aproape de umar se vede inceputul unui tatuaj.Deschid ochii larg pentru a-mi da seama daca e adevarat.

Inainte ca el sa-si dea seama ca ma uitam la tatuajul lui,intorc privirea.

-Da,cred ca asta ar fi,spune el.

Se ridica de pe scaun si imi arunca o ultima privire:

-Sper doar sa nu ma minti.

Apoi pleaca si ma lasa singura pe veranda,cum face mereu.

TabăraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum