XII-Nu iar!

2.3K 139 0
                                    

-Grabiti-va,daca nu vreti sa va pierdeti!

Maresc pasul.Dupa ce m-am pierdut aseara,nu vreau s-o fac si azi.In spatele meu sta Lizzie,cu un rucsac in spate.Si eu am un rucsac cu un sac de dormit si haine de schimb chiar daca nu stiu unde o sa ma schimb sau unde o sa ma spal.Parca as trai in arena din Jocurile Foamei pe viu.Sper doar sa nu sfarsesc si eu omorata de matraguna sau de o sabie.

"Cel mai sigur de sabie." imi spun,apoi incep sa chicotesc.

O apuc pe Lizzie de mana ca sa ma asigur ca nu pot sa ma pierd.Simt cum incep sa incetinesc si cum sunt trasa de Lizzie pentru a inainta.

-Stai,trebuie sa-mi leg siretul!strig catre ea.

Isi da ochii peste cap si imi da drumul la mana.Dar nu ma asteapta,ci se duce drept inainte,fara sa-mi spuna daca ma asteapta sau nu.Imi leg sireturile in graba,facand un simplu nod,si incep sa fug pentru a-i prinde din urma.

"Imposibil!" imi spun.

Iar m-am pierdut?Nu,uite grupul.Fug dupa ei,calcand prin balti pline cu noroi.Intr-o clipita,cizmele mele sunt ude si pline de noroi.Dar nu-mi pasa.Imi pasa doar ca nu m-am pierdut.Mai ales in padure.

-Ce ti-a luat atat?ma intreaba Lizzie.

-Mi-am legat sireturile,spun in timp ce-mi frec ceafa cu mana dreapta.

-Si totusi ti-a luat atat de mult timp,spune in timp ce-si da ochii peste cap.

Nu stiu ce-a apucat-o.Dar nici n-o s-o intreb.Nu vreau sa par bagacioasa,chiar daca ma macina curiozitatea.

Continuam sa mergem,eu calcand in continuare in balti si udandu-mi picioarele si mai tare.Cred ca dupa ce campam o sa trebuiasca sa-mi storc toata apa din sosete.

Zac se opreste,in urma lui oprindu-ne cu totii.

-Bine.Am ajuns!exclama el.

Ma uit in stanga si in dreapta,incercand sa analizez locul in care ne aflam.Un luminis prin care lumina soarelui patrunde printre ramurile copacilor,facand unele balti lasate de ploaia de azi noapte sa straluceasca.Totul pare ca scos dintr-o poza.

-Toti 20 sunteti impartiti in cinci tabere.Veti imparti corturile,stand cate cinci.

Se uita la noi toti 20 parca grupandu-ne in acel moment.

Adam isi face si el aparitia de undeva din spate.Zac il priveste si-i face semn sa vina langa el.Se impune in fata noastra si se infoaie ca un paun pentru a ne arata ca ne e sef.E exact ca un leu insetat de putere.

-Ok,grupa numarul unu este formata din Mike,Danna,Julie si Bart.

Grupa lor se duce in stanga lui Zac.

-A doua este formata din Lizzie,Harry,Victoria si David.

Adam ne face semn sa ne ducem in dreapta lui Zac,iar noi facem exact cum ne-a spus.Lizzie ma impinge pe mine sa stau langa el si nu protestez.Daca ii zic ca nu vreau se supara si chiar n-am nevoie de asta.Ma pun in dreapta lui si incep sa-mi rod unghiile.Nu ma uit la el sub nicio forma.Imi rod unghiile atat de tare incar sangele incepe sa-mi alunece pe degetul inelar de la mana stanga.Il sterg cu mana dreapta,intr-o secunda.

Celelalte grupe ni se alatura.Zac vine in fata fiecaruia si ne da cate un cort pe care trebuie sa il asambalm si o carte cu instructiuni.Dintr-un motiv sau altul,imi da instructiunile tocmai mie si cortul lui Lizzie.Ne privim una pe alta si incepem sa radem.

-Si ce trebuie sa facem?intreb dupa in timp in care rasfoiesc instructiunile dar nu inteleg nimic.

-Oh,dati aici.Voi duceti-va sa strangeti bete pentru foc.David,tu ramai sa ma ajuti.

Eu si Lizzie ne dam ochii peste cap si pornim pe aleea pe care am venit.Mergem inca putin pana drumul se bifurca.Ne uitam la ambele drumuri.

-Ok,ne despartim.Tu du-te in dreapta si eu ma duc in stanga.

"O nu!Asta nu miroase a bine." imi spun.

Si totusi accept.O iau in dreapta si imi continui drumul.Cat timp eram cu ceilalti padurea parea un loc perfect,plin de liniste si de pace.Acum,cand sunt singura,mi-e frica sa ma abat de la alee,sa merg mai departe de cativa pasi.Pana si fosnetele pasilor mei pe unele frunze cazute ma sperie.Vad cateva crengi cazute si ma reped spre ele.Ma aplec si le insfac.

Dupa un timp,sunt mult mai departe de tabara,adancindu-ma in inima padurii.Nu imi mai e frica,ci sunt insetata sa ma duc mai departe.Ma uit dupa pasari,niste corbi negrii care zboara din copac in copac si care-mi distrag atentia de la frica.Am in maini multe crengi,mari si mici,si ma plimb prin padure.Nimic ciudat.

Ma opresc.Cerul devine rozaliu si ma opresc pentru a-l privi.Ar trebui sa ma intorc.Dar nu mai stiu pe unde am venit.

Si uite asa,am ajuns sa fac exact lucrul de care imi era frica.

Ma intorc din drum spre alee.Merg drept inainte,cu speranta ca o sa ajung pana la lasarea intunericului.

Alerg pe o unul din drumuletele care imi apare in fata si il tin drept inainte.Fara succes.

In scurt timp obosesc si ma asez in mijlocul drumului.Noaptea incepe sa troneze incet,ramanand in intuneric.Stelele incep sa licare pe cer,oferind o lumina difuza.Privesc constelatiile: Ursa Mare,Capricornul,Ursa Mica.Frigul ma cuprinde si incep sa tremur.Strang mai tare geaca in jurul trunchiului meu pentru a-i oferi caldura in plus.

Incep din nou sa alerg,ghidandu-ma dupa lumina stelelor.Mi-e frica.Mi-e frica sa petrec noaptea aici,in miezul padurii.Cu alta circumstanta mi-ar placea sa stau aici,dar acum picioarele mi se inmoaie incet si simt ca o sa cad din picioare.Ma proptesc de un copac mai solid si dau frau liber catorva lacrimi.Un suspin imi scapa printre buze si alte cateva lacrimi imi cad pe obraji.Le sterg imediat fara sa dau posibilitatea altor lacrimi sa imi mai pangareasca fata.

Dar ceea ce ma sperie cel mai tare este sunteul pasilor care se apropie de mine.Inima mi se strange ca un purice si incep sa respir sacadat.Pasii se aud din ce in ce mai aproape de mine cat mai grabiti.Incerc sa ma lipesc de pom si sa devin invizibila pe langa el.

-Victoria!

Imi aud numele strigat.Incordarea incepe sa dispara din mine si ma dezlipesc de copac.

Inima imi zboara din piept cand il vad pe Zac stand la cativa metrii de mine cu o lanterna in mana.

-Slava Celui de Sus!zice el.

Alerg spre el si ii sar in brate.Nu credeam ca sunt in stare sa reactionez asa,dar se pare ca totul are un inceput.

-Am crezut ca o sa-mi petrec noapte aici,singura,in frig.Esti salvarea mea!spun in timp ce plang in umarul lui.

-Gata!spune el in timp ce ma mangaie pe spate.Hai,sa mergem la ceilalti.

Ma dezlipesc din bratele lui si il urmez pana la tabara noastra.

---------------------------------------------------------

Ok doua actualizari intr-o zi.Sunt in forma,ce sa zis.

Oricum,am de facut un anunt.M-am gandit sa incerc sa termin cartea pana pe intai ianuarie si sa ma apuc intre timp de alt proiect.Indiferent de perioada,cartea asta tot va fi terminata,promit!

Va pup!

TabăraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum