Tabăra

V-Oare am visat,sau...?

Ochii mi se deschid fiind deranjati de lumina soarelui ce trece prin draperiile galbene.Imi frec ochii,pentru a ma trezi.

-Zac?intreb,aproape murmurat.

Ma uit in stanga,ma uit in dreapta,dar el nu mai este aici.

E complicat cum o simpla intamplare,cel mai probabil petrecuta in imaginatia mea mult prea bogata,ma influenteaza atat de mult.De exemplu,nu imi pot sterge zambetul de pe fata.

Ma dau jos din pat,cu mainile tremurandu-mi.Ma imbrac rapid si apoi ma incalt.Ies vijelios din cabana.

-Victoria,stai!

Ma intorc,pentru a vedea cine m-a strigat.

-Esti bine?ma intreaba Mike.

-De ce n-as fi?

-Pai te-am auzit aseara tipand...si m-am gandit pe tot timpul noptii daca esti bine.

Zambetul sau este stralucitor.Vreau sa-i spun ca sunt bine,sa-i multumesc pentru grija purtata,dar n-o fac,ci pur si simplu il imbratisez.

-Ce dragut,Victoria!o aud pe Becca,din dreapta mea.

Ies din stransoarea bratelor lui Mike.Rebecca chicoteste,cel mai probabil de roseata din obrajii mei.

-Eu...noi...nu...

-Nu cauta scuze,nu gasesti una care sa ma convinga.

-Becca,nu mai intimida fata,chicoteste Mike.

-Bla bla bla...zice Becca.

Intru in sala de mese cu Mike si Becca brat la brat,razand.

-Hei,Amber e la cativa metrii de noi,imi sopteste Becca.

N-o iau in seama,ci doar imi continui drumul.

Ajunsa in fata mesei,ma asez fara sa mai ezit,intre Mike si Becca.Din instinct,incerc sa-l caut pe Zac in sala.Sta la masa lui obisnuita,langa Adam si alti tipi.Privirea i se atinteste spre mine,si ma fixeaza cateva secunde.Ii zambesc,dar el intoarce privirea.Evident,trebuia sa faca asta,nu?Ca doar nu putea ori sa-mi raspunda ori sa se uite urat la mine,iar eu intelegeam ca nu trebuie sa mai fac asta.Dar nu,el intoarce privirea si ma lasa cu ochii-n soare.

-Ce-ai patit?ma intreaba Becca.

-Eu?Nimic.Sunt in al noualea cer,nu vezi?

-Sarcasm?O nu,cine esti tu si ce-ai facut cu prietena mea?

-Foarte amuzant.Acum serios,sunt bine,ii zic.

-Hei,prieteni!zice Lizzie in timp ce se aseaza la masa noastra,in fata mea.

-Lume noua.Ce-i cu tine?Te-au parasit prietenii tai sportivi?intreaba Becca.

-Nu,Becca,nu.M-am gandit sa stau cu prietenii mei,dar vad ca prezenta mea nu e apreciata.

-Lizzie,nu mai dramatiza atata!strig.

-Pe tine ce te-a mai apucat?ma intreaba.

-M-a apucat de ieri,de cand "prietena" mea a spus ca-s un dezastru.

-N-am spus asta,Victoria!

-Nu,n-ai spus,dar nici mult nu mai aveai.

-Si tu-mi spuneai mie sa nu mai dramatizez!zice Lizzie.

Fara sa le mai raspund,plec de la masa,fara vreo directie.Ies din sala de mese,cu lacrimi in ochi.M-am saturat ca toata lumea sa ma creada slaba,sa ma calce in picioare.Nu intru in cabana,ci trec pe langa ea,pana langa lac.De cateva zile ma tot plimb in timpul liber pe-aici,si am invatat sa ajung la lac si sa ma intorc inapoi fara sa ma pierd.Ma pun pe bordurile reci,cu picioarele atarnandu-mi deasupra lacului.Ating cu talpa o portiune din apa lacului,iar acea portiune se tulbura,si formeaza cerculete in jurul piciorului meu.Incet-incet,furia acumulata se risipeste,iar lacrimile dispar,lasand in loc pace.

Ma ridic de pe bordura rece,si ma intorc de unde am plecat,in sala de mese.Lizzie gesticuleaza frenetic,in timp ce Becca o priveste plictisita.Nu ma asez la masa lor,ci trec pe langa ei in timp ce Mike striga sa ma opresc.Ma duc la singura masa libera,in spate.Ma asez,cu picioarele intinse pe banca.

-A,Victoria,nu te-am mai vazut de ieri!Mi-ai lipsit.

Harry imi indeparteaza picioarele de pe banca,si se pune in stanga mea.Isi petrece mainile in jurul gatului meu,si imi da parul de pe fata.

-Buna gluma,Harold.N-o mai face.

-De ce esti morocanoasa?N-ai dormit bine?E momentul ala al vietii cand totul e negru si vrei sa bati pe toata lumea?intreaba el.

Ii simt sarcasmul in glas,asa ca ii raspund:

-Da,Harold.Da.

-La naiba,nu-mi mai spune Harold.

-Si cine o sa ma opreasca?in ingan eu.

-Asa vrei sa jucam?Bine.

Se apropie de mine,si incepe sa ma gadile.

-Nu!Lasa-ma!chicotesc eu.

-Daca mai imi spui Harold,nu mai scapi din mana mea,zice el.

Imi da drumul,si ma lasa pe banca.

-Bine...

Ma ridic incet,fara sa-i dau de banuit,apoi strig:

-Harold!

Incep sa alerg,pana ajung la iesirea din sala de mese.Ma ascund dupa usa si astept sa vad daca vine.Stau chitic in spatele usii,pana trece Harry,apoi,cand e destul de departe,incep sa alerg,pana iau teren.Dar,cum lucrurile nu merg mereu ca la carte,ma impiedic si ma rostogolesc cativa metrii la stanga.Simt o durere coplesitoare ce imi apasa piciorul stang.

-Victoria!aud cateva voci din spate.

Deschid ochii si vad o mana intinsa spre mine,o mana ferma.

-Hai,ridica-te,imi spune Zac in timp ce ma prinde de mana.

Ma ridica,apoi imi incolaceste o mana in jurul umarului sau si-mi sustine talia cu mana sa.Incepe sa ma ghideze,pana ajungem din nou in zona pavata.

-Ma descurc,ii spun.

-Nu,n-o faci,ma contrazice el.

-Ba da,ii spun,in timp ce ma smucesc din bratele lui.

-Da?

Imi da drumul,iar eu simt cum ma dezechilibrez.Dar nu cad.Ma prinde din nou de talie si ma ridica la nivelul normal.

-Vezi.Nu te descurci.Ce incerci sa demostrezi?Daca primesti ajutor,nu esti slaba,ci curajoasa.Curajoasa ca nu ti-e rusine din cauza slabiciunilor tale.

Nu mai spun nimic.Nu stiu ce sa mai spun.

-De ce ai facut astea?il intreb.

-Ce-am facut?

-Aseara,ai venit si m-ai ajutat sa dorm.Acum,m-ai ajutat sa ma ridic.De ce?

-Nu stiu daca intelegi,dar asta e treaba mea,Victoria.

-Nu cred ca treaba ta e sa ajuti fetele sa doarma,il ingan.

-Nu mai pune intrebari prostesti.

-De ce?

-Nu-ti mai raspund,sa stii.

-De ce?il intarat.

Chicotesc,dar din partea lui nu mai vad niciun gest,ci doar continua sa ma care.

-Scuze,ii zic.

-Asa.Nu cred ca vrei sa ma enervezi.

Contiunam sa mergem,tinundu-ma de talie,iar eu de umar.

-Ca veni vorba de aseara...nu vreau sa spui nimanui ceea ce s-a intamplat,si acum,si ieri.

-Um...bine.spun eu.