XVI-Rezultat

1.9K 127 2
                                    

Imi sterg palmele pline de sudoare pe suprafata blugilor mei de culoare neagra.Astazi ne sunt aduse rezultatele de la testul de ieri.Zac va scrie pe o tabla numele si numarul de puncte,in ordine descrescatoare.Asta ma inspaimanta,pentru ca nu vreau sa-mi vad numele scris ultimul.

Ceea ce ma inspaimanta cel mai tare este faptul ca mai toti se uita la mine si susotesc.Nu stiu,chiar nu stiu ce sa mai cred.

Usa se deschide si Zac iese cu tabla in mana,intoarsa cu spatele la noi.Tine o bucata rotunda de creta in mana stanga,intre degetul mare si cel aratator,si cu restul degetelor sustine tabla.

-Bine,dupa cum stiti sunteti clasati in ordine descrescaroare.Acum,am sa agat tabla in cui,pe perete,si puteti veni sa va vedeti clasarile.

Vocea ii este harjaita,ragusita.Isi drege vocea si intra din nou in camera din care a iesit mai devreme.

Restul persoanelor se strang in jurul tablei atrnate de perete.Eu raman pe scaun si imi rod o unghie.Sangele incepe sa-mi alunece pe deget si il sterg pe suprafata pantalonilor.

In mai putin de zece minute holul se elibereaza si raman singura.Ma ridic de pe scaun.Ma duc spre tabla.Analizez fundul listei dar nu-mi vad numele acolo.Imi ridic privirea pana la mijlocul listei.Nici acolo.Inaintez pana mai sus.Numele meu este trecut langa al lui Amber,langa cifra unu,cu patru minute si douazeci si noua de secunde.

Imi trec mana prin par in timp ce ies din hol.Mi-e frica de ceea ce s-ar putea intampla cand ma voi intalni cu Amber.Mi-e frica sa nu fiu azvarlita pe fundul lacului din cauza unei nenorocite de clasari.

Geaca de piele imi atarna pe umeri si sunt fericita.Poate din cauza ca m-am clasat prima,sau pentru ca el mi-a zambit de dimineata,sau poate e doar una din zilele in care esti fericit,in care simti ca poti sa treci peste munti cu un singur pas.

Imi trag geaca de pe umeri si raman doar in tricou.Parul imi e ravasit asa ca imi trec o mana prin el.

-Felicitari!

Doua maini imi cuprind umerii intr-o imbratisare stransa.Nu-mi dau seama cine e pana ma intorc cu fata spre el.

-Multumesc,Mike!

Imi incolacesc bratele in jurul trunchiului sau.Sunt asemenea unui copil de clasa a doua,dar nu ma plang.

-Felicitari si tie,locul sase.

Imi zambeste.

-Vrei sa te conduc la cabana?ma intreaba.

-Nu,mersi.

Ma despind din imbratisarea lui.

-Ok,ne vedem mai tarziu!

Ma indepartez de el si-i fac cu mana.

Ajung langa cabana mea.Pe drum,mai multe persoane din grupa mea de varsta m-au felicitat pentru primul loc.

Intru in cabana cu un zambet pe fata.E ciudat,te clasezi o data prima si toata lumea te cunoaste.

Inainte sa trec de prag cineva ma opreste.Mana sa este mare si destul de grea,si ma opreste atingandu-mi umarul.Ma intorc cu fata spre acea persoana.

-Felicitari,Vic.

Imi zambeste,lasand la iveala o dantura perfecta.Zambetul sau ma face sa ma cutremur,dar nu las asta la vedere.

Ii zambesc si eu,apoi ii spun:

-Multumesc.

Ma priveste timp de cateva secunde apoi incuviinteaza.

-Eu...trebuie sa plec,spune frecandu-si ceafa cu mana stanga.

As fi vrut sa mai stea.Dar nu se intampla asta.

-Bine...spun dupa un timp.

Imi ciupesc mana stanga in zona incheieturii.

Mai incuviinteaza inca o data,apoi pleaca.M-a lasat singura pe veranda,cu un picior in cabana si unu pe presul de la intrare.

Intru in cabana.Sunt mai fericita decat de dimineata.Colturile gurii imi zvacnesc si nu ma pot abtine din a zambi.E impresionant cum el ma poate face sa zambesc doar spunandu-mi cateva cuvinte.

Ma arunc in pat si zambesc in perna.

                               ***

-In seara asta sarbatorim,nu?ma intreaba Rebecca.

Rad zgomotos si incuviintez.

-Toata noaptea?

-Si a doua zi daca vrei,ii spun.

Intram in ssla de mese cu zgomot.Toata lumea din sala mananca in liniste.Isi intorc toti privirea spre noi.Dar doar una ma sfredeleste,planuieste cum sa ma omoare in cinci moduri diferite.

Ma opresc din zambit si-mi intorc privirea spre Amber.Ma fixeaza,dar cand observa ca ma uit la ea intoarce privirea.E un semn de lasitate.

-Esti bine?ma intreaba Lizzie.

Clipesc in repetate randuri si-mi frec mainile de blugi.

-Da...cred.

Ma ia de umeri si ma ghideaza spre masa noastra.

-Zambeste,imi spune.Ai reusit sa ajungi pe primul loc.Macar azi.

Colturile gurii mi se curbeaza,formand un zambet in toata regula.

-Asa,vezi ca se poate?

Chicotim amandoua.

-Oficial,petrecerea a inceput!

Striga,dar nu destul de tare cat sa fie auzita de toata sala.Ii pun palma peste gura,ceea ce ne face pe amandoua sa chicotim.

-Si tu,locul doi,e bine.ii zic.

Imi zambeste.

-Cred.Oricum,mersi.

O imbratisez.Nu cred ca as mai fi trait astfel de momente daca mamei nu-i trecea prin cap geniala idee de a merge in tabara.Dar acum ii multumesc.

TabăraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum