Printesa de Roverbury

-21-

      Holul micuț era presărat cu câteva torte aprinse, menite să ne ajute, nu ca ar fi facut-o cumva până acum. Ma împiedicasem de două ori si oricât de atentă eram abia reușeam să merg, fără să fiu tinuta de Alexander.

      Am ajuns în fata unui geam, draperiile erau trase suficient cat sa vedem înăuntru, însă ofereau si intimitate celor doi. Eram martorii, alături de William si Ana la prima lor noapte de dragoste, asa cum cerea tradiția. Mireasa trebuia sa fie virgină, iar asta trebuia sa vedem noi, ca sa ne asigurăm că căsătoria era legală din toate punctele de vedere.

      Nu eram total convinsă că era bine, pana la urma toți avem dreptul sa facem ce vrem, mai ales în patul conjugal. Dar cine eram eu sa stric tradiția veche de mii de ani? Eram doar o fata însărcinată și necăsătorita, ce trebuia sa se decidă ce face.

       Două slujnice i-au dat halatul jos Elisai, lăsând la iveală doar cămașa alba de noapte, ce urma să zboare imediat de pe ea. Prințul de Edinburgh a intrat înverșunat în camera, oprindu-se încurcat cand a dat cu ochii de frumusetea naturală a soției sale tinere. Era impresionat, dar tot ura legătura asta dintre ei, asa ca imi era mie frica de ce urma să se întâmple si bănuiam că cumnata mea era înspăimantată.

        Totul s-a întâmplat asa rapid, în câteva secunde Nikolai a ajuns deasupra ei în pat, sarutand-o în timp ce se dezbraca pe sine, nelasandu-i ei nici un drept. Era prea sălbatic, prea...inuman. Refuzam să privesc asa ceva, nu voiam să văd cum isi bate joc de propria lui soție.

      -Sa-l ia naiba,am murmurat nervoasa, ridicandu-ma de pe locul meu

      Am luat-o înapoi pe drumul stiut si am iesit in lumina primitoare a castelului, mulțumind ca nu ma împiedicasem. Imi era frica, nu stiam ce insemna sa fii însărcinată și deja aveam 4 luni, iar burta începea să îmi ia forma. Trebuia să ii spun lui Alexander, deși în același timp stiam ca mai e nevoie de ceva.

      M-am intors in camera mea, putin surprinsă ca doamnele mele nu era acolo si ca Erica nu ma întâmpină. Isi petrecea mult timp printre soldati, se distra impreuna cu oamenii unchiului ei, dar adora si momentele cand William o lua sub aripa sa, deși micuța  nu stia ca e chiar tata său.

      - Ai întârziat.

      Aproape am leșinat de surprindere  cand am realizat cu stupoare ca Alexander ajunsese, în mod inexplicabil, mai repede decat mine. Cate pasaje secrete avea castelul asta si eu nu le descoperisem inca?

      - Nu ai de gând să îți faci baie in seara asta, Evelyn?m-a întrebat

      Intrebarea sa venise asa de lin, lăsasem la o parte toata rusinea, ne cunoșteam trupurile mai bine ca niciodată și, daca la inceput roseam cand împărțeam momente intime, acum totul părea normal, de parcă eram făcuți unul pentru altul. Eu speram sa fim, cel putin.

      Voiam să mă joc, sa profit de el, asta pana cand urma să ii spun. De ce evitam atat pana la urma? Imi era frica sa nu il pierd, eram doar un copil ce invata inca, un copil ce urma să aibă la rândul său un copil. Vreau sa iubesc cat pot.

      I-am raspuns la provocare amuzată, furisandu-ma în baie si scăpand rapid de haine, lasandu-le pe podea si ascunzandu-ma în apa caldă, printre spuma ce imi acoperea pantecele. În doar un minut mi-am dat seama ca a venit în odaie, complet dezbrăcat si cu  o carafa mare cu limonada. Nu ma mai atingeam de alcool si asta ii dăduse de bănuit Anei, dar în schimb beam limonada, un deliciu.

      - Am inteles ca ai renuntat la alcool, mi s-a adresat, in timp ce se ascundea in spatele meu, luandu-mi trupul în  brate.

      -Cred ca e timpul să încerc limonada, vine anul Un Nou An, am inventat ceva pe moment.

      Nu era chiar o minciună, în calendarul nostru era sfârșitul lui decembrie si însemna că, curând, urma  sa incepem un nou an, unul inchinat altui zeu. Fiecare an era special, fiecare zeu merita sa ii inchinam unul, dar doar soarta decidea, nu noi, muritorii.
      Mi-a așezat suvitele dupa ureche, in timp ce mâinile lui parca se apropiau de pântecul meu, speriindu-ma putin, dar din fericire nu le-a dus mai jos . Nu voiam sa afle in modul asta.

      -Ce zeu va câștiga anul asta, ha? Anul asta am venetat-o pe Afrodita, a deschis el discuția dupa o ora in care tot ce am făcut a fost să ne furăm săruturi și promisiuni în apa fierbinte.

      Pasiunea noastră comună era aceasta întrecere pe care o aveam in fiecare an, ne plăcea să facem pariuri legate de noul an si de zeul ce il va domina. Castiga mereu, dar anul acesta stiam deja ca o sa am noroc, pur si simplu stiam.

      -O sa pierzi anul asta, Edinburgh, l-am amenințat topită în  brațele lui.

      - Nu prea cred, doar te-am câștigat  pe tine, nu, Roverbury?

       M-am topit în brațele sale, lăsând cuvintele deșarte sa iasa nestingherite din gura mea, cuvinte adresate doar lui, unicului bărbat pe care il iubesc si il voi iubi.