Printesa de Roverbury

-13-

      Am plutit cumva tot restul balului, ignorand mai multe invitatii si storcandu-mi creierul. Imi scăpase, al naibii! Cum am putut uita?

       Ar fi trebuit sa imi dau seama ca lucrurile nu mergeau perfect, că acea linie de plutire disparuse si ca, inevitabil, totul se destramă. Ar fi trebuit, poate, sa fiu mai desteapta si sa imi aduc mai repede aminte de trecut.

      Mereu meditasem doar la veselia ce imi marcase copilăria, fusesem o egoistă imensa si prea rar ma gândisem  la altcineva, si atunci din nevoie, cand imi fusese dat peste nas.

      Totul se întâmplase in copilărie, pana sa stiu eu ce inseamna iubirea. Soarele stralucea,iar in momentul acela de nicăieri, ca o umbra, Nikolai a sarit peste mine, rasturnandu-ma cu totul. Ne-am rostogolit razand, oprindu-ne la un capăt al grădinii si intinzandu-ne pe spate, admirand cerul.

      Imi povestise în detaliu, desi avea doar vreo 8 ani. Povestise cum tata il logodise cu o fata, mai mare cu un an si cum deja o iubește. Devenise un baiat îndrăgostit de cea ce probabil îl lăsase.

      Aflasem in treacat cum logodna fusese rupta, dar eu eram deja la Academie de un an si nu prea imi pasa de alcineva. Nu ii dadusem importanta, uitasem amintirea razleata din copilărie. Nikolai o iubise pana la capat, iar intr-un fel sau altul ea rupsese logodna. Nu as fi vrut sa stiu cat de mult doare.

      Nikolai de Edinburgh era speriat de casatorie, dar nu de actul in sine, cat de posibilitatea de a-si lasa inima in mana persoanei greșite.

      Usile balconului parca s-au deschis singure pentru mine, lasandu-ma sa ies la aer curat, ce imi lipsise. Am avut grija sa inchis usile in urma mea, izoland si muzica, rămânând doar eu si intunericul. Imposibil de perfect.

      M-am sprijinit cu mâinile de balustrada, admirand in tacere o statuie  din grădina, ce se afla chiar sub mine. Statuile zeilor primordiali vegheau calme situația, de parca nu ar fi primit zilnic daruri de la slujitori, chiar daca altarele familei erau in alta parte a castelului. Mai bine statuie, decat un munte de sentimente ce nu sunt intoarse inapoi.

      Ce era pana la urma si iubirea? O primisem din plin, de la tata in primul  rand, ce mereu imi aducea cate un dar din calatoriile lui, in semn de recunostiinta ca nu il părăsisem, ca nu ramasese fara fetita lui. William si Nikolai ma iubeau, crescusera cu mine si nu aveau cum altfel, desi nu fuseseră  obligati niciodată sa ma includa in jocurile lor. Eram sora lor.

      Mama nu fusese aclolo, nu imi  veghease somnul si nu imi povestise cum sa mă apar de barbatii cu intenții neonorabile. Era moartă, murise  nascandu-ma si ma invinovatisem mult timp, într-un final ajungand la concluzia ca nu eram eu vinovata. Eram doar o alta victimă.

     Dar ce simțea el? Eram o sora, o verișoara sau ceva mai mult? Ma îndoiam ca as fi putut scoate ceva de la el cand m-am intors, imi repetam scenarii proaste, cand el imi va spune ceva. Imi daduse planurile peste cap, sarutandu-ma pur ai simplu si facandu-ma sa ii cedez, pana in momentul in care facuseram sex. Al naibii de mult sex.

      Dar imi placea. Ma invatase ce sa fac, cum sa ma comport si, poate cel mai important, mereu avusese rabdarea necesara. Nu ma obligase niciodata sa mă culc cu el, desi unii ar fi crezut asta. Stiam exact ce se intamplase, pas cu pas, si nu puteam sa ii uit atingerile sau sa ignor semnele, pe  care le ascundeam cu greu.

      Vantul a bătut mai puternic, luandu-ma pe nepregătite si facandu-ma sa alunec, trezindu-ma ca ma prind de ramura copacului, ce intra putjn in perimetrul balconului. Pe naiba! Daca mi-aș fi agățat rochia ar fi fost si mai rau, insa avusesem noroc .

      -Nu poti face asta, dragul meu! Ce o sa se intample cu mine, cu noi?

      Urechile mele au prins imediat cuvintele rostite pe un ton mieros, de o femeie, credeam eu. Imi venea sa sar peste balustrada, dar m-am abținut si am cautat din priviri persoana ce nu avea ce face in acea seara. Balul nu ii captivase pe toti.

      -Ți-am explicat deja, Mary. Întoarcerea ei a schimbat multe, inclusiv aventura noastra, ce a fost frumoasa.

      Puteam obseva mai usor cele doua persoane, un bărbat și o femeie, din cauza hainelor imi dadeam seama si ca  erau tineri. Hainele lui erau croite  perfect, impecabile si unice, iar ea purta o rochie frumoasa, dar nu maiestuoasă. De ce mi se păreau  trăsăturile tanarului asa cunoscute?

      -Ce are ea? O amarata de printesa nordică, ce nu te-ar putea satisface. Pana la urma, chiar tu ai raspandit zvonurilor in cetate, acum cativa ani si mi-ai spus ca pe mine ma vrei ca amanta, Alexander, ca micuta printesa este doar o curvulita, ce nu ar merita nici titlul de amanta, i-a raspuns la fel de puternica Mary.

      Ea si el. Fata pe care o ajungasem cand ajunsesem acasa, cam acum doua luni, era deja aici. Alexander ii spusese  totul despre mine, probabil cand ea il atingeea ca o femeie experimentată si dornica. El raspândise zvonurile cu ani in urma, spunând că eram prea apropiata de unii tineri.

      La dracu! Nu imi venea sa cred ca  plangeam pentru un print idiot, ce imi furase inima in cel mai josnic hal si se folosise de ea pentru binele sau. Fusesem pacalita, jucata la propriu pe degete, iar eu crezusem ca simte ceva. Simțea pe naiba, prostul!

      In acea zi nu mai sarbatoream ziua mea, cu atat mai putin a noastră. Acea noapte a fost dedicată lacrimilor amare, varsate in poala prietenei mele si pe ascuns, ca să nu imi arat slăbiciunea. Te urasc, Alexander de Edinburgh.

Am revenit, scuzati greșelile, am scris în graba pentru voi. Doare, dar o sa ii despart un timp, cât sa aiba timp de gandire. O zi minunata.
Cu drag,