Printesa de Roverbury

-20-

      Nu imi venise sa cred cand începusem să bănuiesc că rămăsesem grea. Nu ma gândisem niciodată la varianta asta, dar eu si Alexander nu ne protejasem niciodată.

     Trecuseră patru luni de la prima noastră noapte de dragoste și acum o săptămână Ana ma întrebase în treacăt daca am mai sangerat. Nu mai sangerasem de fix 4 luni, eram însărcinată. Purtam o fiinta in pântec si ma bucuram nespus.

      Urma să fie o trădare, nu urma să mă mai căsătoresc niciodată și , daca Alexander nu voia copilul, urma să il cresc singura. Ma durea inima cand ma gândeam ca va fi numit bastard, dar inca nu renunțasem la ideea de ai spune si lui. Trebuia să știe că va fi tata, însă nu mi se părea că merită.

     Copilul nostru era rodul iubirii dintre noi, asa cum toți suntem rodul unor povești de iubire. Era fetița sau băiețel? Poate erau gemeni. Stiam ca mama murise la nastere, iar puține femei supraviețuiau cand aduceau pe lume un copil, dar doi. L-aș iubi oricum.

     Bătălia se terminase, armata lor se retrăsese deja, lăsând în urmă doar trupurile soldaților ce pierisera. Toți soldații mei erau acum îngropați , stiam ca zei nu ii primeau altfel în împărăția lor. Aveam respect pentru cei morți.

     Il lăsasem pe Jack sa se ocupe de verificarea soldaților si imi permisesem sa zâmbesc cand il văzusem strangand-o pe Ana în brațe, ca sa o ia pe Erica imediat. Eu mi-am îndreptat pașii spre un loc ciudat, mai exact, cimitirul regal. Voiam să ii vorbesc mamei.

      Mormântul din piatra alba era plin de flori, trandafirii roșii tinand ca întotdeauna. Tata avea grija personal de mormant, el planta, el curata si punea lumânări. O iubea asa mult pe mama. Mi-am întins mâna, atingând cu degetele cifrele scrise atat de atent în piatra. Imi parea rau ca murise nascandu-ma, imi lipsea asa de mult si nimeni, nici doica nu putea sa alunge acea durere, deși acum eram o tânără de 17 ani.

      Am parasit locul tacura, pana cand mantia albă mi s-a agățat de o tufa, facandu-ma sa ma întorc pentru ea. Mi-am desprins mantia si am observat, chiar aproape de tufa, un alt mormânt, mai micuț, dar la fel de frumos. "Clara de Roverbury(Edinburgh)" .

       Era mătușa mea si mama tripletilor. Ei sigur stiau unde era îngropată, trandafirii albi stăteau în vaze, iar crucea din piatra era bine îngrijită. Nu o întâlnisem niciodată si, totuși, înțelegeam de ce se lăsase purtată de iubire. Iubise pana la capat si murise odată cu bărbatul pe care il adora, iar fii ei erau copii lor.

      Fiecare suntem rodul unei povești de iubire, mi-am spus cand am intrat la adăpostul castelului. Mi-am lăsat mantia pe undeva si am urcat scările spre camerele mele, surprinzadu-mi slujnicele în timp ce imi pregăteau baia.
Le-am dat voie să plece, rămânând singura si asezandu-ma pe patul cu baldachin, atingând-mi pântecele.

      Eram însărcinată si nu stiam ce sa fac. Iubeam deja mica fiinta creată de mine si el, dar nu aveam habar cum sa ma descurc. Tradasem societatea, il tradasem pe tata si pe cine nu tradasem, dar nu imi pasa. Trebuia să ii spun lui Alexander, pana la urma, mai aveam 5 luni si putem naște, poate mai putin daca aveam dreptate si erau gemeni. Simțeam asta.

      Am auzit tropaitul cailor în curte, urmate imediat de niste trepte urcate in graba, ca usa sa se deschida si sa scoată la iveală un Alexander îngrijorat. Il iubeam.

      I-am sărit în brațe, fără să mă mai gandesc la vreo amintire urâtă, il voiam doar pe el si tot ce imi putea oferii. Nu stiu cat am stat acolo și cat timp m-a strâns, dar cand i-am simțit buzele pe crestetul meu mi-am ridicat capul timidă, privindu-l ca un copil pierdut. Mi-a zâmbit.

      -Ce bine ca este aici, mi-am facut  curaj sa spun.

       -Stiu, scumpo, sunt aici pentru singura femeie din viata mea, tu, a raspuns incet si tandru.

      Ce dor imi fusese de asta. Adoram fiecare șoaptă de a lui si fiecare atingere, adoram absolut tot. Avea o putere zeiasca de a ma face sa uit toate grijile si sa ma ocrotească.

       -Nunta?am întrebat soptit

       A ras, luandu-ma de mana si coborând cu mine scările imense, putin cam încurcat, pentru ca mergeam asa de încet de parca as fi facut o prostie. Făcusem câteva

       -A fost chiar mai bine de cat ne asteptam, am primit destui bărbați pentru atac si, în plus, Nikolai si Elisa nu au facut nicio scena, dar cred ca se datoreaza doar faptului ca la cat de grăbiți eram nu au apucat sa isi consume casnicia, m-a pus la curent putin amuzat de fratele si cumnata sa.

      -Inseamna ca in seara asta isi vor consuma casatoria, in prezenta martorilor,am repetat si eu

      Niste uși s-au deschis, iar eu mi-am dat seama mai tarziu ca erau cele de la sala de bal, unde dansasez atat de grațios de ziua mea. Toti se adunaseră acolo, înconjurați de bagaje, iar tata urla ordine la generalii sai, dezamăgit de faptul ca abandonasera atat de repede.

      Fusese mereu un conducător militar excelent, dar nici unul dintre printi nu era mai prejos, chiar încercau să il întreacă cu fiecare ocazie pe care o aveau. Jack era si el priceput, iar acum ca il vedem discutând cu Nikolai imi dădeam seama ca urma sa ramana mult timp pe lângă noi, spre fericirea surorii lui.

      William discuta blând cu Elisa, probabil incurajand-o sa se poarte ca o adevarata stăpână a acestui castel. Mai bine asa, aveam nevoie de o mână de ajutor, de cand doica Anastasia a hotărât să se mute în sat, lasandu-ne sa ne descurcam. Imi era asa dor de ea si incercam sa o vizitez cat de des puteam.

      -Scumpo!m-a strigat tata vesel

      M-a îmbrățișat călduros, mândru de reusita mea. Tot ce voiam era sa fie mandru de mine, orice ar fi. Am fost luata de toti in brate, zabovind mai mult cu Elisa, ce imi lipsise, chiar daca nu ne cunoasteam de multa vreme.

       Asta era familia mea, in crestere acum, cand eram însărcinata. Urma sa se observe curand, asa ca trebuia sa am grija. Intre timp, urma sa spionam o noapte de dragoste a noilor insurăței, deja asteptam. Urmau sa apara scânteile, speram.

Un an nou minunat tuturor!
În trecut tot ce se intampla in dormitor era important, barbatii il incurajau pe mire sa "faca" un mostenitor cat mai repede, iar problema virginitatii era si ea importanta. Existau martori care asistau la tot actul, asigurandu-se ca cei doi au făcut pasul, doar astfel era considerată o căsătorie consumată si reală. Nu stiu eu multa istorie, ma pasionează si incerc sa cercetez, asa ca sper sa fie o descriere cat mai exacta. Sărbători  frumoase!