Printesa de Roverbury

-12-

      -Esti a mea, Evelyn. Doar eu am voie sa te ating asa, doar eu pot sa te sarut si privi la nesfârșit. Niciodată nu o sa lasi un afurisit de viconte sa se uite la tine, altfel, o sa sfârșească într-o baltă de sange.

      I-am repetat cuvintele, in timp ce imi aranjam rochia. În ultimele patru zile imi abandonasem camera, sfarsind mereu in acelasi pat cu un anumit print blond, ce parea sa aiba o placere imensa din a ma săruta si seduce. Chiar ca uitasem de orice onoare, cand el imi striga numele, cuprins de cele mai adanci spasme.

      Astazi planurile lui fuseseră date peste cap, balul aniversar venind prea repede. De dimineata fusesem prea ocupata cu ultimele retușuri si abia apucasem sa mananc ceva la masa, ciugulind canteva bucati de pâine.   Alergasem prin tot castelul, sperând sa ii iau din indatoriri doicii, ce avea oricum multe pe cap.
Invitatii umpleau incet sala imensa ce fusese rezervata pentru eveniment si calestile soseau una dupa alta, fiecare diferita si unica in felul ei.

      Erau prezente familii importante, duci si conti, împreună cu rudele lor si familii interesante, ce ar fi fost interesant daca s-ar alatura alianței noastre. Zarisem in fuga câteva rochii si, spre bucuria mea, niciuna nu semana cu cea aleasa de mine. Statusem zile intregi sa o aleg, apoi croitoresele au avut nevoie de timp pentru a termina. In final, rezultatul era o rochie superba, pe care o adoram.
Avea o tenta de roz pal si tulul era imens, aratand exact ca o rochie de printesa. O adoram si ma laudam prea mult singura.

      M-am lasat condusă de un gardian, înarmat din cap pana in picioare si am pasit emoționată in sala de bal, atrăgând imediat privirile. Capetele s-au intors spre mine, studiindu-ma si rămânând masca. Le-am zambit cuviincios tuturor, oprindu-ma sa discut cu cei ce ma opreau. Am oferit cateva dansuri, avand grija de fiecare data sa nu las mainile anumitor viconti si duci sa ma atinga prea mult.

      Unele discuții au fost foarte interesante, uimindu-ma putin cat de bine isi alegeau cuvintele unii lorzi, insa altii nu ma atrasesera prea mult, majoritatea tinerilor de varsta mea fiind mai atrasi de decolteul meu . M-am straduit sa nu cad, amintindu-mi sutele de lectii de dans pe care le luasem pana atunci si am valsat fara sa ma împiedic o data.

      Spre surpinderea mea am zarit-o pe viitoarea mireasa a lui Nikolai, purtând o rochie verde superba, ce ii scotea ochii in evidenta. Elisa de Normandia era, cu adevărat, frumoasa. Poate nu cea mai frumoasă fata din regat, dar avea o frumusete aparte, pe langa mintea ei agera si celelalte talente.

      -Nu ma asteptam sa te vad asa de curand, Elisa. Ma bucur ca ai venit, totusi, ar trebui sa ne cunoastem, daca esti logodnica lui Nikolai, i-am adresat cuvintele zambind.

      Chiar imi placea de ea si ma bucuram ca varul meu se alesese cu o logodnica minunata. Trebuia sa o fac pe Afrodita si sa ii imping de la spate pe amândoi? Desigur, aveam deja cateva idei pentru cei doi.

      -Mi-ar placea sa ne petrecem timpul impreuna, prințesa. Din pacate, intre noi sunt 3 zile de calarit si nu stiu daca tata imi va da voie sa vin. Cu toate astea, sper sa ne cunoastem in aceasta seara, Evelyn, mi-a rapsuns, relaxandu-se pe parcurs.

      I-am zambit sincer si m-am lasat purtata într-o discutie despre calarit, descoperind ca si ea avea acest obicei. In schimb, eu i-am cerut mai multe informatii despre arta si, ca o cunoscatoare adevarata, a stiut sa imi raspunda la fiecare.

      O mana mi s-a așezat pe umar, facandu-ma sa ma întorc spre deținătorul ei si observand imediat chipul lui Nikolai. Nu a schitat nicio expresie, mulțumindu-se prin a intinde mana, cerandu-i un dans logodnicei sale, Elisa. L-a primit si au disparut amandoi pe ring, valsand printre celelalte perechi tinere.