Printesa de Roverbury

-4-

      I-am multumit servitoarei, ce era una mai in varsta, pe care mi-o aminteam perfect. S-a inclinat respectuos, parasind camera si închizând usa in urma ei. Urma sa am o zi lunga, plina de despachetari si reamenajari.

      Cinci fete se tot invarteau pe langa mine, impaturind hainele si ajutandu-ma. Singura pe care o cunoașteam era Ana, ce ma privea amuzata. O stiam din copilarie, mama ei fiind fosta bucatareasa si ea crescând practic cu mine. Era cu doi ani mai mare si o consideram cea mai buna prietena a mea, de aceea am luat-o cu mine si la Academie, nepasanu-mi că era însărcinată.

      Erica statea la picioarele mele, privindu-ma in timp ce imi tinea batista. Avea doar trei ani, dar era o fetita superba. Chipul ei te fermeca cu totul, in asa fel incat nu îi puteai refuza nimic. Imi parea rau ca nu avea un statut mai înalt, fiind doar bastarda unei servitoare.

      Nu am renuntat niciodata la Ana, chiar daca nu a vrut sa imi spuna cine este tatal micutei. Mereu schimba subiectul si mi-am dat seama ca sufera, asa ca am tacut si am asteptat. Erica s-a născut rapid, iar singura dorinta a mamei sale a fost să o las să plece, spunandu-mi ca e o rusine ca este servitoarea mea.

      Totusi, Erica a crescut printre slujnicele mele, nici ea si nici Ana nu m-au parasit. Intelegeam tot ce i se intamplase prietenei mele si nu o invinuiam de loc pentru că ramasese grea. Ii invinuiam pe cei care, absorbiti de sangele lor, o faceau bastarda.

      -Pot să mă joc cu baiatul menajerei mai tarziu?a chitait Erica

      Am privit-o din nou, vazand toata nevinovatia ei. Era un simplu copil, ce se nascuse din pasiunea mamei si a tatălui său, ce aparent nu putuse lasa titlul pe care il avea. Mi-ar fi placut să îi pot oferi mai mult, dar era una dintre doamnele mele, atat puteam face pentru ea deocamdată.

      -Nu vrei să mergi cu noi pe langa lac?am incercat să o înduplec

      A aprobat nerăbdătoare din cap, zambindu-mi si agitandu-se pe langa mine. Am lasat rochiile pe pat, ridicandu-ma si analizand inca o data ce ramasese de facut. Daca doica ar fi vazut agitația asta ar fi spus că urmeaza să plec la razboi, nu că mă intorsesem acasa.

      Ana m-a ajutat să imi îmbrac mantia, luand-o pe Erica lângă ea. S-au privit bland, transmitandu-si una alteia iubirea pe care si o poarta. Prietena mea era o mama grozavă, chiar daca nu era căsătorită.

      Una dinre doamne mi-a deschis usa, dar nu am apucat să îi vad chipul prea bine, pentru ca deja incepuse să imi vorbeasca.

      -Prințesa, mă scuzati, dar eu sunt Mary, fiica unui mic nobil din sud,mi s-a adresat.

      Am analizat-o mai atenta, observând rochia ce îi scotea bustul mult prea mult in evidenta si parul impletit in cateva cozi. Fata îi era machiata, iar atitudinea ei nu o facea să semene deloc cu o fata nobila.

      -Vrei ceva de le mine, Mary?am intrebat-o

     M-a privit acuzator in ochii, de parca eu ar fi trebuit să stiu tot ce gandea si dorea ea. Cu siguranta nu imi placea de ea, mai ales că parea să uite de toate regulile societatii, pe care eu le învățasem greu.

      -Il cunosc pe prințul Alexander,doamna mea. Mă gandeam că ati putea să îi aduceti aminte de mine,a spus aroganta.

      O uram. Uram faptul că imi spusese atat de calma că fusese una dintre miile lui de amante și că acum ar fi vrut să îi intre iar în grații. Împinsă de la spate de familia ei, ce parea că vrea un rol mai important, acum că fiica lor nu mai era un interes pentru Alexander sau din propria inițiativă, nu conta, tot fusese o mare prostie ce imi ceruse.