-7-

845 64 7
                                    

      Toata ziua m-am plimbat agitată dintr-o parte in alta, iesind din camera doar cand tata s-a saturat de atitudinea mea, cerandu-mi sa ii spun ce am patit sau sa vin la cina. Am ales cina, de oarece nu i-aș fi explicat niciodata ce tocmai mi se intamplase.

      De data aceasta masa era insufletita, cei trei frati vorbind inflacarati despre un plan bun de atac. M-am bagar si eu de cateva ori, incercand sa asimilez repede ce aveau de gand. Era un plan bine pus la punct si cel mai probabil urma sa reusim, asta daca nu intervenea alceva.

      Am zambit fals tot timpul, încercând sa nu dau nimanui de banuit ca eram răscolita. A funcționat cu restul, dar nu am putut sa nu bag in seama privirile sirete aruncate de Alexander. Nu aveam chef sa vorbesc cu el, asa ca am incercat sa lungesc cat mai mult discutia pe care o purtam cu unul dintre fratii sai

      -Desigur, am avea nevoie de o alianta cu ducele de Normandia, dar asta inseamna sa cedam pamanturile pe care si le doreste de atata timp,a comentat tata.

      -Nu putem sa ii oferim alceva?a propus Alexander

       Parea asa de calm, sorbind din vinul ce ii fusese pus in fata. As fi dat orice ca sa pot parea asa de calma.

      -Ba da,i-a raspuns tata.

      Ne-am lasat toti farfuriile deoparte si ne-am atintit atentia asupra lui. Nu il vazusem niciodata asa incruntat, mereu fusese lordul pe care te puteai baza in orice privinta. Cu toate acestea, era măcinat de ceva, privirea mutandui-se de la unul la altul.

      A tusit fals, atragandu-ne atentia si mai mult si lasandu-ne într-o neliniște totala. Ar tebui sa invete ca unii oameni vorbesc mult si prost, iar altii ar trebui sa deschidă gura mai des.

      -E dispus sa ne ofere sprijinul sau pe tot parcursul atacului, dar isi doreste ceva mai rezistent in schimb, nu doar pamanturile pe care le-ar putea pierde oricand. Vrea o alianta legala, mai exact, o casatorie, ne-a aruncat peste masa.

      Aproape mă înecasem, ascultând ce ne spunea pe un ton asa de iritat. Nu ii convenea nici lui situatia, mai ales ca ducele nu ii era asa de drag, ci aștepta mai bine sa moara, ca locul sa ii revina fiului sau, ce era mult mai capabil. O casatorie?

      -A cerut pe cineva anume?m-am interesant

      A aprobat din cap, trantind paharul pe masa din lemn stacojiu. Uitasem de fața de masa ce statuse acolo toata copilaria mea.

      -Am crezut ca imi cere mana ta, cea ce ar fi fost scandalos, avand in vedere cate pamanturi o sa mostenesti. Dar el s-a gandit la alceva, dorind sa isi asigure o linie de sânge. Vrea ca Nikolai sa se însoare cu fiica lui, Elisa, a explicat.

      Expresia varului meu s-a schimbat dramatic, ochii sai devenind dintrodata un haos intunecat. O cunostea macar pe aceasta fata? Sau, in lumea lui ciudata, era macar putin intelegator privind casatoria asta?

      -Stabiliti data logodnei, eu o sa  semnez actul ala nenorocit si dupa puteti pune nunta cand vreti. Vreau sa treaca ziua noastra inainte sa facem orice pentru alianța asta,a comunicat.

      Tata a aprobat incet din cap, nedorind sa mai deschida si alt subiect sensibil, acum ca atmosfera frumoasa de la inceput disparuse sub o pătură intunecata, de parca niciodata nu am fi ras sau zambit. Ideea casatoriei nu mi se parea rea, alianța urma sa ne ajute mult, iar despre tanara ducesa am auzit multe, dar nu am intalnit-o decat de vreo 2 ori la Academie, unde a petrecut doar cateva luni.

      Înțelegeam și de ce Nikolai făcuse o alegere asa rapida, pana la urma trebuia sa isi asigure mostenitori legitimi, fie ca era indragostit sau nu de mama viitorilor sai copii. Majoritate nobililor aveau amante, una sau mai multe, insa nu as fi acceptat asta. Spusese "da" cu gura lui si trebuia sa isi asume ca urma sa se lege de o femeie, aceasta urmând să fie singura pe care are dreptul sa o atinga.

      Pentru cateva momente ma speriasem, gandindu-ma ca as fi putut sa ii iau locul. Erau sanse minime sa ma casatoresc, mai ales acum, cand razboiul parea gata sa izbucnească în toata puterea lui. Ce s-ar fi intamplat daca viata mea ar fi depins de o casatorie, aflandu-se ca nu mai sunt inocenta? Toata familia ar fi putut muri din vina mea, pentru un moft adolescentin și negandit.

      Un motiv in plus sa le mulțumesc zeilor. Eram in siguranta pentru moment, cearsafurile fiind spalate doar de o slujnica de incredere, ce nu ar fi indraznit sa scoata un cuvant.

      Am terminat de mâncat in liniste, urmand sa parasesc printre primi masa si sa imi îndrept pasii spre grajduri, unde se afla iapa mea. I-am auzit nechezatul de la departare, surprinzand-o in timp ce se ridica pe picioarele din fata. Era ingrijita impecabil, albul pielii sale ramanand de o frumusete nemaiîntîlnită.

      Ayla fusese primită cadou cand inplinisem 12 ani, drept răsplată pentru purtarea mea din acel an. Era o iapa cu sange albastru, fiind foarte rar intalnita, probabil si pentru că costase o avere, cum nu și-ar fi permis multa lume. Nu eram prea dornica sa renunt la ea, nu aveam sa o fac prea curand si niciodata, daca planurile mele urmau sa mearga cum voiam.

      Coama sa era aranjată frumos într-o coadă usor impletita, putand sa o analizez linistita, in timp ce o hraneam cu mere. Intotdeauna ii dadusem doar mere verzi, acre, pentru a prinde viteza. Nu exista alt cal mai rapid, egalandu-i pe cei mai buni cai ai dinastiei.

      -Mere verzi? Cred ca micuta asta merita mai mult, si-a facut simtita prezenta Alexander.

      Mi-am inchis ochii, deschizandu-i usor cand mainile sale au inceput sa o țesele. Inima imi batea puternic in preajma lui, fiind absolut constienta de tot ce sinteam pentru acel bărbat blond. Iubire.

      -Mereu au ajutat-o merele verzi, cele dulci nu sunt bune pentru viteza, am clarificat, dornica sa ii dau peste nas.

      Un zambet i-a inflorit din nou pe chip, buzele sale fiind parca dornice de a scoate un sunet. Se gandea la un singur lucru, un obicei pe care îl creasem impreuna, un soi de traditie veche si copilăroasă.

      Am incalecat-o pe Alya, dornica sa ii dovedesc ca acum chiar aveam cel mai rapid cal. "Întrecerea nocturnă" nu ne-a creat pe noi, ci noi am creat-o pe ea.

      •Avea chef cineva de o nunta? Sau poate de o Intrecere nocturnă? M-ar ajuta niste păreri💕

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

      •Avea chef cineva de o nunta? Sau poate de o Intrecere nocturnă? M-ar ajuta niste păreri💕

Printesa de Roverbury Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum