The Life Before Us

7

Cineva bate la usa mea cu putere. Crezand ca e Hero, incerc sa evit zgomotul provocat, insa nu se mai opreste din ciocănit o data asa ca strig:

-- Lasa-ma in pace! Pleaca! arunc cu o pernă prin cameră.
-- Josephine, sunt eu, Anna, esti in regula? Ai intarziat la filmări.
-- Ce? Cat e ceasul...

Ma uit la ceas, si spre oroarea mea, este deja ora 10 , la 8 trebuia sa incepem sa filmam.
Ma ridic repede sa deschid usa.

-- Imi cer mii de scuze, ceasul meu nu a sunat, imi pare foarte rau, vin imediat!ii spun eu Annei.
-- Jo, nu e nici o problema ,serios... Haide, ne vedem jos in 10 minute...spune ea si ma ia în brațe.

O durere de cap imi aduce aminte de evenimentele recent petrecute. Acum 3 ore fugeam la mine in apartament, dupa ce o asa zisa ,, Ingrid" il cauta pe iubitul meu... Nu credeam ca ar face asa ceva,dar se pare ca m-am înșelat...Si uite asa am fost împreună mai putin de 24 de ore. Ma grăbesc, coborând jos, la recepție. Hero si Anna mă așteaptă acolo. Oare unde a lasat-o pe Ingrid? Poate la el in apartament...

-- Jo... spune el cand ma vede, venind spre mine.
-- Stai acolo unde esti. ii zic eu. Nu vreau sa vorbesc cu tine.
-- Jo, asculta-ma, nu e ceea ce pare...
-- Chiar nu cred ca este nici locul ,nici momentul potrivit sa discutam despre asta.
-- Jo eu...
-- Buna! zice bruneta cu aceeasi voce enervantă.
-- Buna, eu sunt Anna... Tu ești?
-- Ingrid, iubita lui Hero...
-- Nu esti iubita mea! spune Hero.
-- Vai dragule dar nu trebuie sa ne ascundem... spune scorpia.
-- Incantata de cunoștință! zice Anna.
-- Pot veni si eu la filmari?
-- Da, de ce nu, daca faci parte din apropiații lui Hero, e in regulă! spune Anna.Jo, urmează scena de la acvariu, cu tine si Hero...
-- Uu, imi plac acvariile! bate din palme bruneta ca un copil mic.
-- Nu cred ca am facut cunoștință... ma uit eu spre bruneta.
-- A, tu trebuie sa fii menajera de aseară din apartamentul lui Hero.
-- Defapt sunt colega lui de filmari, si ce sa vezi, si iubita lui.
-- Poftim? întreabă in la unison Ingrid si Anna.
-- Da, suntem împreună! spune Hero si ma ia de talie.

Ii dau mana la o parte. Nu am chef de asta acum, ci sa o enervez pe scorpia asta brunetă.

-- Hero? intreaba Ingrid, batand din picior, tocul ei auzindu-se cum rasuna pe podeaua din marmură.
-- Ingrid, ne-am despărțit acum mai bine de 8 luni! Nici macar nu am fost împreună, ne-am cunoscut la o petrecere ,iar eu eram beat si tu la fel.
-- Esti un nesimțit! striga Ingrid si ii trage o palma cat sa rasune pe intreg holul.
-- Cred ca ar fi mai bine sa pleci...ii spune el.
-- Stai, e adevarat ce spune Hero? o intreb pe Ingrid.
Am încredere in el,dar in momentul asta ,ar zice orice ca sa scape de situație.
-- Da! Dar noi am mai vorbit de atunci chiar daca nu ne-am mai vazut! Acum cateva luni am vorbit ultima oara. Si nu am înțeles de ce nu mi-ai mai dat mesaj.
-- Ingrid, eu si Jo suntem împreună acum. Ea este iubita mea , ea este femeia pe care o iubesc de atâția ani. Imi pare rau daca te-am facut sa crezi altceva,dar esti doar o amica. Spune el si se uita in jos.
-- Eu ma duc sa-mi fac bagajul,da-mi cheia de la apartamentul tau!
-- In nici un caz, vin cu tine! spune Hero si se îndepărtează. Anna, pot sa lipsesc 10 minute?
-- Sigur,dar va vreau dupa pe amandoi pe platou,da? zice Anna,uitandu-se inca mirata la toata scena dintre noi .
-- Jo, vii si tu? mă întreabă Hero.
-- Doar nu crezi ca ne-am împăcat si totul e bine acum,nu? ii zic eu cu o față respingătoare.
-- Jo,te rog...Vorbim dupa, da?
-- Cu siguranță ... Avem multe de discutat! Apropo Ingrid...
-- Da ? se intoarce ea către mine.
-- Mișto extensii, le-ai pus in același loc unde ti-ai facut si genele false?
-- Cum îndrăznești sa... Stiti ceva? M-am cărat de aici, voi trimite pe cineva sa imi ia lucrurile ,la revedere!
-- Pa ,princess, ne mai vedem! zic eu cu zambetul pe buze.
-- Uu, cineva e rea astazi... spune Hero zâmbind.
--Vrei si tu o porție?
-- Nu,nu...
-- O cam meriti sa stii... ma incrunt eu spre el.
-- Imi pare rau! spune  fara sa ma priveasca.
Ma pornesc instant ,dandu-mi seama de faptul ca m-a ranit pentru a nu știu câta oara ,chiar daca nu a fost ceea ce credeam eu ca s-a intamplat...
-- Si de ce ar trebui sa imi pese? De ce ar trebui sa te cred? De ce tot timpul trebuie ca eu sa sufăr? Te-ai gândit vreodată la asta? Poate ca viețile noastre ar fi mult mai ușoare unul fara celălalt. Poate ca nu ar mai trebui sa suferim unul din cauza celuilalt.
-- Nu, nu spune asta...imi ia mainile in ale lui. Nu vreau sa te mai pierd inca o data. Stii ca te iubesc...
-- Nu e de ajuns sa stiu ca ma iubești. Trebuie sa si simt asta.

Se uita in ochii mei ,confuz si pot vedea broboane de lacrimi ce i se adună în colțul ochilor.

-- Vrei sa spui ca tu nu ma iubești? spune el aproape in șoaptă si pot sa jur ca numai are glas.
-- Poftim? Normal ca te iubesc! ii iau față în mâini. Nu ma refeream la faptul ca nu te mai iubesc, ci la faptul ca nu stiu daca tu o mai faci. Daca o simți sau doar o spui așa.
-- Josephine, stii ca te iubesc, si ca atunci cand sunt in jurul tau simt un avalgan de emotii, ma simt fericit. Ma simt extraordinar in preajma ta si nu as putea sa te înlocuiesc niciodată ,si tu stii asta. Iubito, vreau sa fiu cu tine, pentru ca te iubesc, cum nu am mai iubit pe nimeni în toată viața mea! ii da o lacrima, la fel cum mi se întâmplă si mie ,insa eu deja plâng.
Il iau in brațe strangandu-l tare.

-- Ce-mi faci tu mie? il întreb.
-- Nu știu... Acelasi lucru pe care mi-l faci si tu mie...apoi mă sărută pe buze, apăsat de parca nu a mai facut-o de mult timp.
-- Te iubesc! ii spune eu printre săruturi.
-- Te iubesc ! imi spune el si ma ia în brațe. Te voi iubi mereu...