The Life Before Us

A doua zi

Răcoarea dimineții și lumina plăpândă a soarelui mă trezesc. Sunt pe o banca sprijinindu-ma de umărul lui Hero care doarme. Parul lui castaniu strălucește iar buzele lui sunt roșii ca trandafirii. Cred că am adormit după ce am terminat de discutat. Vai ,nu! E ora 8 , mama și tata trebuie sa se fi întors până acum , iar eu mai am mult de mers până acasă! Mă ridic incet , nevrând să îl trezesc, însă eșuez.

-- Buna dimineața! îmi spune el. Cât este ceasul?
-- E deja ora 8 , se pare că am adormit aici, pe banca. Trebuie sa plec imediat!
-- Te duc eu cu mașina, nu e prea departe de aici.
-- Mulțumesc ,dar as prefera sa nu mă vadă toți prietenii tai când trecem prin fața casei Emmei sau sora mea , care cred că încă e acolo . Voi lua un autobuz. Ah ,uite, a ajuns unul , mă duc să-l prind! Ne mai vedem, Hero, la revedere!
-- Pe curând!

Ajung acasă cam pe la 8:30. Mă mișc încet , ca să mă asigur că nu e nimeni. Excelent! Nu s-au întors încă,si nici Stacey nu pare a fi acasă, ce ușurare!

Intru in camera mea și dintr-o dată o voce mă ia prin surprindere:

-- Vai, vai ,vai, unde ai fost până la ora asta? Credeam că ai spus că vii acasă azi noapte... rânjetul care i se ivește pe fata , mă enervează la culme.

-- Ămm Stacey, ce surpriză sa te văd... Am fost acasă! Ca să știi, am ajuns pe la 00:30, am dormit și m-am trezit la 7:00 ca să mă duc până la The House's sa iau o cafea și niște brioșe.

-- Și unde sunt cafeaua și brioșele?

-- Le-am mancat! spun eu încercând să mint in continuare.

-- Cum se face că atunci când am venit, la ora 4:00 , nu erai nicăieri în casă?

-- Te urăsc că mă cunoști așa de bine! Pe cine cred eu că păcălesc? Da , ai dreptate, am mințit...

-- Deci, unde ai fost?

-- Am fost cu Hero, și am adormit pe o banca in timp ce discutam despre ceva anume...

-- Nu se poate! Ai fost cu Hero Fiennes Tiffin?

-- Da,da nu trebuie sa faci mare haz din asta.

-- V-ați sărutat? ochii îi sclipesc de-a dreptul de curiozitate.

-- Ce,nu! Nici macar nu îl cunosc așa de bine, ne-am întâlnit aseară la petrecere.

-- Și cum ați ajuns pe o banca, ca doi îndrăgostiți? Vreau să știu tot.

-- In primul rand, nu e nimic intre noi, in al doilea rând nu trebuie să știi tot ceea ce fac eu , și în plus, să îți aduc aminte cat de beată ai fost aseară?

-- Bine, bine, am inteles, joci tare... Doar ai învățat de la cea mai buna. spune ea ,arătând spre propria-i persoana.

-- Acum poți să pleci din camera mea? Mi-e cam somn.

-- Nu ai spus tu, că ai adormit pe o banca azi noapte?

-- Da , dar m-am culcat 4 ore mai târziu după programul pe care îl aveam pentru somn, așa că , vrei sa pleci?

-- Nu te poți trezi la 12!

-- Macar eu nu sunt mahmură... spun eu fara sa îmi pese de reacția ei, fac totul ca să o enervez.

-- Mai taci! spune ea și pleacă furioasă, bineînțeles, scotandu-mi ușa din toți țâțâni.

Mă uit pe tavan fara să mă gândesc la ceva anume. Imi apare în fata doar chipul lui Hero , ochii lui verzi, mâinile lui care m-au luat de braț, faptele lui care mă enervează la culme...

*Cioc cioc*
Gândurile îmi sunt întrerupte de o bătaie în ușă.

-- Josephine, scumpo, ești trează? aud vocea mamei din spatele ușii. Este gata prânzul!

Prânzul? Cât este ceasul? Nu se poate, este deja ora 13:00. Am crezut că e de abia ora 9, dar se pare că m-am înșelat... M-am gândit atât de mult la Hero că am pierdut noțiunea timpului...vai, nu , nu pot să mă gândesc la el... E iubitul acelei scorpii , și mă enervează la culme cu toate jocurile lui...Rebecca, tu nu simți absolut nimic pentru el! îmi spun eu uitandu-ma în oglindă. Nici macar nu m-am schimbat de haine... Intre timp, gândul îmi zboara la alte lucruri inutile și ne importante.

-- Fetelor, vrem sa va spunem ceva... Weekend-ul viitor vom pleca din nou la mătușa pentru că încă nu am rezolvat unele lucruri de acolo și trebuie să o ajutăm... Dar de data asta nu e doar o zi, sunt trei zile, deci va descurcați amândouă? ne întreabă mama și tata.

-- Sigur! spunem amândouă la unison.

-- Mergeți fara griji, eu o sa am grija de Josephine, va promit! zice Stacey, mândră că va rămâne din nou stăpână pe situație.