The Life Before Us

4

-- Si ce te-a facut sa te oprești? ma intreaba in continuare Pia Mia.
-- Nu cred ca s-a oprit vreodata. Nu am vrut asta,dar asa a fost sa fie. Nu poti fi întotdeauna cu persoana pe care o iubesti. Trebuie sa faci si sacrificii daca vrei sa le fie bine amândurora.
Auzind cele spuse de mine, Hero se foieste pe scaunul lui ,tușind.
-- Ai dreptate. Trebuie sa faci si sacrificii daca vrei sa salvezi ceva. Dar daca nu iti mai dorești ,numai lupți,nu? spune Hero dintr-o dată.
-- Trebuie sa te gândești mai intai la ceea ce e bine pentru fiecare, nu numai pentru propria persoana. chițăi eu.
-- Si de unde stii ca pentru aceea persoana este bine, daca e in regula cu decizia pe care ai luat-o? vorbește el apăsat si stiu deja ca e supărat.
-- Nu... Nu stiu...Dar trebuia sa iau o decizie.
-- Sa iei o decizie? Te-ai trezit intr-o zi si ai spus: ,,Ce ar fi daca m-as despartiti de el". Pentru ca evident nu ți-a pasat de ceea e simt. aproape tipă el.
-- Ba normal ca imi pasa! Ce vrei sa auzi? Că sunt o idioata ca m-am despărțit de tine? Că nu am luptat pentru relația asta la distanță? ma ridic in picioare. Asta vrei sa iti spun? Ca inca te mai iubesc? Pentru ca da, te iubesc!

Imi dau seama ca zeci de ochi ne privesc. Oamenii de la restaurant ,inclusiv distribuția, se uita șocați la mica scena dintre  mine si Hero.

-- Ma scuzati, trebuie sa iau putin aer! spun eu si plec cat mai repede de acolo.

Ies afara ,undeva, pe o terasa foarte mare cu vedere la un lac. Un felinar reflecta o lumina pală, in răcoarea nopții. Aud pași venind din spatele meu,dar nu ma intorc, crezând ca e unul dintre oamenii de la restaurant.
Apoi o mana imi atinge umărul, intorcandu-mă cu fața spre el.

-- Jo, te simți bine? ma întreabă Hero.
-- Vai, ce m-ai speriat! spun eu cu mana pe inimă.
-- Se pare ca eu reusesc tot timpul sa te sperii, desi nu intenționez sa o fac.

Fraza asta imi este atat de cunoscuta...De parca am auzit-o acum mult timp, pe cand eram fericita întru- totul.

-- Tii minte ca eu reușeam tot timpul sa te sperii? zâmbește el.

Apoi imi dau seama de ce aceea fraza imi era atat de familiara. Chiar el a spus-o, acum mult timp.

-- Erai un enervant! spun eu si il bat in gluma peste umăr. Nu ca acum nu ai fi...
-- Iar tu cea mai încăpățânată! Nu ca acum nu ai fi... adaugă el.

Hero

Se întristează puțin, așa că o intreb:

-- Esti bine?

Ochii ei albastrii sclipesc in bataia felinarului. E atat de frumoasa.

-- Da, trebuie sa fiu putin singura daca nu te superi.

-- Nu. ii raspund eu clar si răspicat.

Josephine

Nu? Ce tot vorbește? L-am rugat sa ma lase singura.

-- Nu? il intreb eu ,fara sa il privesc.
-- Nu plec de aici pana nu vorbim. Nu te mai las singură.
-- Nu vreau sa vorbesc cu tine... spun eu si imi pun mâinile in sân.
-- Ba da, vrei. Trebuie sa lămurim lucrurile.
-- Sa lămurim? Ce mai avem de lămurit? Suntem colegi in distribuția asta si atat. Vom juca cum putem noi mai bine, vom scoate un film si mai departe nu se stie. Acum pleci, te rog?
-- Nu. Nu poti face asta. Uita-te in ochii mei. imi spune el si ma apuca de bărbie.
-- Am spus ca vreau sa fiu singură. spun eu si ii dau mana la o parte. Pleaca!
-- Mai tii minte? ma intreaba el.

Omul ăsta ma înnebunește. Despre ce o fi vorbind acum? Nu ii raspund ci astept sa continuie.

-- Când am vorbit pentru prima dată? Ai fugit de la petrecerea Emmei, iar eu te-am speriat in timp ce mergeai spre casa. Apoi am stat pe o banca, in fata unui lac ,la lumina unui felinar, povestindu-ne unul despre celălalt .

Ma uit la lacul ce se vede in față, de pe terasa imensa, si la felinarul ce bate o lumina pală. Ma simt exact ca atunci.

-- E ca si cum ne-am întors in timp, nu?
-- Hero... ma rog eu de el.

Nu am dispoziția necesara sa discut asta cu el ...Nu am mai dormit de 24 de ore si stiu ca daca incep conversația asta acum,nu voi gândi rațional.

-- Te rog... adaug eu.

Pleaca fara sa mai spună nimic. O parte din mine și-ar fi dorit ca el să rămână, dar in momentul asta sunt foarte confuză.

***
A doua zi de dimineață, ma pregătesc sa plec spre locul unde voi filma prima scena impreuna cu Selma Blair. Ea o interpretează pe mama Tessei si este chiar foarte drăguță. Tot azi, va trebui sa filmez si una dintre scenele cu Hero. Nu sunt pregătită pentru a da ochii cu el, mai ales dupa discuția pe care am avut-o aseară. După ce a plecat ,nu m-am mai putut gândi la nimic. Tot discursul pe care il aveam pregătit s-a șters dintr-o data.

-- Buna dimineața, am venit! ii anunt eu .
-- Buna dimineața, Josephine! Cum ai dormit?
-- Foarte bine! Sunt odihnita si gata de o zi plină .
-- In cateva minute vei incepe scena cu Selma ,iar apoi, dupa pranz, vom filma prima ta scena cu Hero.
-- Excelent, ma duc la machiaj!
-- Pe curând! spune Anna si imi da o îmbrățișare. O ador pe femeia asta.

Sunt atat de entuziasmată , sper ca totul sa meargă bine. Ma așez pe un scaun din fata oglinzii. După cateva secunde ,in cabină intra Hero.

-- Neața! ma saluta el.
-- Neața! ii spun la randul meu.
-- Cum ai dormit? ma intreaba el venind in spatele scaunului meu.
-- Destul de bine. Tu?
-- Cred ca a fost ok...

Se uita la mine in oglindă.

-- Imi pare rau! imi mărturisește el.
-- Pentru ce? il intreb.
-- Pentru discuția de aseară, nu ar fi trebuit să reacționez așa.
-- A fost si vina mea, nu trebuia sa deschid subiectul. Si imi pare rau pentru ce ți-am facut... Nu prea m-am gândit la ce o sa simți tu dupa toate astea.

Ma uit in ochii lui verzi si ma simt deja hipnotizată. Nu stiu daca e iubire sau nu, daca inca mai sunt atat de indragostita de el. Dar il iubesc, niciodată nu am încetat sa o fac.

-- Jo, stii ca te iubesc ,nu? ma intreaba el punandu-mi mana pe obraz.
-- Stiu. ii raspund eu. Dar nu cred ca mai avem vreo șansă.
-- Ce pot sa fac ca să-ți arat ca exista un viitor pentru amandoi?