O Alpha

Capitolul 30

Privesc disperata peste tot , continuand sa il strig pe Dawson. Iau guri mari de aer , simtind cum degetele mainilor imi tremura. Ma departez putin de cladirea din spatele meu , mergand pe strada din fata mea. Locul in care am aparut e urias si nu am idee unde poate fi Dawson. Imi musc buza frustrata. Ce ma fac ? Nu pot sa il pierd aici ! Stiu ca Dawson e un Alpha si ca se descurca singur , insa nu pot sa nu ma ingrijorez. Imi dau o suvita de par dupa ureche si arunc o privire inapoi spre cladirea portalului. Poate ca Dawson inca nu a trecut prin acea lumina... Of , oare unde e ?

"Umm... Ayame ? Eu nu pot trece prin lumina asta." aud deodata glasul Alpha-ului in capul meu.

"Dawson !" tip eu fericita.

"Chestia asta alba se simte ca un zid. Nu inteleg cum tu ai trecut prin ea." zice el.

Raman pe ganduri. Eu am ajuns aici , dar Dawson nu. Tot locul asta a apartinut vrajitorilor candva.

"Probabil ca nu poti ajunge aici pentru ca esti varcolac. Eu sunt si vrajitoare." constat eu.

"Nu te las singura acolo !" maraie Dawson. "Stai asa... Unde esti ?"

"Am ajuns intr-un fel de oras plin cu diferite cladiri si strazi ce plutesc pe apa. Cred ca sunt intr-o alta dimensiune. E incredibil locul asta !"

"Bine. Intoarce-te inapoi." spune Alpha-ul.

"Nu , vreau sa explorez. Pleaca inapoi in vila. Promit ca ma intorc rapid !"

"Si vrei sa te cred ?" intreaba Dawson.

"Eh , oricum nu ai alta optiune. Nu renunt pana nu descoper mai bine oraselul asta." ranjesc eu.

"Iti dau trei ore. Jur ca trimit pe oricine dupa tine daca ramai acolo mai mult timp."

"Bine , bine."

Oftez si incep sa merg inainte , picioarele mele lasand urme pe strada plina de praf. O briza calda imi loveste corpul. E atat de frumos aici ! Ma mir ca nici un vrajitor nu mai traieste in acest oras. E cel mai minunat loc pe care l-am vazut in toata viata mea. Zambesc si ma apropii de marginea strazii , lasandu-ma pe vine. Intind mana spre apa , trecandu-mi degetele prin lichidul stralucitor. Apa nu e nici prea rece , nici prea calda. Practic perfecta. Ma ridic in picioare si imi continui drumul , primele cladiri mai mari fiind destul de departe. Privesc plantele micute de pe marginile strazii. Sunt toate verzi , insa frunzele lor sunt acoperite de ceva ce sclipeste in lumina razelor.

Peste cateva minute , am ajuns in fata primei cladiri. Ma apropii precauta si ii analizez exteriorul , apoi imi pun palmele pe usa si imping. Pasesc inauntru , mijindu-mi ochii din cauza intunericului. Ma stramb , vazand cate un strat gros de praf peste orice obiect din casa. Am ajuns intr-un hol relativ scurt , la capatul lui fiind niste scari ce duc la urmatorul etaj. Pe pereti sunt tablouri si desene ciudate , cu niste creaturi pe care nu le-am vazut niciodata. De-a lungul peretilor sunt cate doua usi din lemn. Deschid una dintre usi si privesc inauntru. Observ un fel de living format dintr-o canapea si cateva fotolii in jurul unei masute din lemn. Merg cu grija prin living , trecand printr-un alt hol si ajungand intr-o bucatarie.

Dupa o scurta explorare a intregii cladiri , constat ca dupa toate usele se afla mici apartamente. Probabil ca aici obisnuiau sa traiasca vrajitori. Negasind nimic interesant , mi-am continuat drumul pe strada lunga. Nu m-am mai obosit sa explorez fiecare cladire pentru ca vedeam pe geamuri ca erau alte apartamente. Acum vreau sa ajung in cea mai inalta cladire din locul asta. Se afla in mijlocul orasului si se pare ca toate strazile duc spre acest palat. Sper ca o sa gasesc ceva acolo si nu o sa fie doar apartamente.

Ajungand intr-un final in fata maretei cladiri , am ramas total uimita. Cladirea are doua usi din sticla , iar in stanga si in dreapta usii sunt cate o statuie din piatra in forma unui gardian ce tine in mana o spada. Chiar si restul cladirii e din piatra alba ce e aranjata intr-o forma ciudata. Lumina intra in palat prin o multime de geamuri aranjate neuniform pe pereti. Inspir adanc si pasesc pe cele cateva trepte pana ajung in fata usilor. Le deschid , mergand incet. In fata ochilor imi apare o camera gigantica. Masute negre , inconjurate de scaune se afla langa pereti. Un covor rosu duce de la usa pana la un birou din centrul camerei. Teancuri de hartii si cateva pene sunt imprastiate pe suprafata biroului. Ma apropii , analizand hartiile de pe care cerneala s-a sters. Oftez si privesc in jurul meu. Intre mesele negre se afla diverse plante si flori ce stralucesc. In spatele biroului se afla o scara in forma de spirala. Zambesc si fug spre scari , urcandu-le rapid.

Cand ajung la urmatorul etaj , incep sa tip fericita. O bilbioteca se afla aici ! Peretii sunt acoperiti de rafturi pline de carti colorate. In fata rafturilor pluteste un fel de nor ce are suprafata plata. Ma apropii uimita de el. Iau o gura mare de aer si pasesc atenta pe acest nor , sau ce naiba e. El se ridica incet , levitand aproape de tavan , ducandu-ma aproape de cartile de pe cel mai inalt raft. Imi trec degetele peste cotoarele cartilor , citindu-le titlurile. Ma opresc la o carte rosie cu niste simboluri aurii desenate in jurul titlului. "Istorie" , doar cuvantul asta e scris pe coperta. Iau cartea de pe raft si o strang in mana , apoi privesc in jos. Inghit in sec atunci cand vad cat de sus sunt. Lovesc usor cu piciorul in suprafata norului , neavand idee de ce am facut asta. Imi maresc ochii cand norul se misca in jos. Expir usurata cand ajung inapoi pe podea. Ma asez jos , sprijinindu-ma de un raft , si deschid cartea la prima pagina , incepand sa citesc.

"Dagomond a fost primul oras subteran gasit vreodata de vrajitori. Se spune ca e o parte din Iad , construit de demoni din amuzament. Orasul e luminos , spre deosebire de restul Iadului ce e plin de intuneric. Cand Dagomond a fost descoperit , acum mult timp , noi l-am vrajit ca sa ne aratam teritoriul. Orasul e numai al vrajitorilor. Aici se afla casele noastre si informatii importante. Singura intrare e la suprafata , prin copacul sacru , si regretam enorm de mult ca celelalte specii au aflat de asta. Desigur , multi au incercat sa distruga copacul , insa nimeni nu a reusit. Aceasta planta e indestructibila. Doar vrajitorii pot ajunge in Dagomond , insa multi au crezut ca e o minciuna si au incercat sa treaca prin portal. Noi am fost cu un pas inainte de toti si am blocat toate intrarile nedorite. Orasul e un loc ce trebuie pastrat. Nu dorim razboaie. Asta pana cand familia Burns a intrat in conflict. Cei doi frati cu putere absoluta , nemuritorii , incepeau sa se urasca. Kylo si Dominic voiau sa conduca Dagomondul , dar ei stiau ca poate exista doar un conducator. Au inceput sa se vaneze unul pe altul , insa nu au reusit sa se omoare. Fratii s-au despartit , insa si-au jurat ca intr-o zi unul dintre ei va castiga postul de conducator. Nimeni nu mai stie unde au plecat fratii."