O Alpha

Capitolul 21

- Rana nu e foarte grava. Alpha-ul se va face bine in scurt timp. spune medicul din spatele meu.

Ii mangai incet mana , privind fata palida a lui Dawson. Oftez incet. Astept de mai bine de doua ore si Dawson inca nu s-a trezit. El e un Alpha si ar trebui sa se vindece foarte repede... Ma rog , si eu sunt o Alpha , insa atunci cand am fost injunghiata , am fost inconstienta o intreaga zi. Aud pasii medicului , iar usa este deschisa apoi inchisa. Ma ridic de pe scaun si ma asez pe marginea patului. Imi trec degetele incet peste bandajele de pe abdomenul lui Dawson , antenta sa nu il ranesc mai mult. Inspir si expir adanc , scuturandu-mi capul. Totul va fi bine , sunt sigura. Dawson e puternic si va rezista unor rani.

Tresar cand aud niste batai scurte in usa. Nici nu mi-am dat seama cat de adancita in ganduri eram. Privesc in spatele meu , vazandu-l pe Axel intrand silentios in camera de spital. Beta-ul il priveste lung pe Dawson.

- A trecut prin mai rau si a supravietuit. Se va face bine. ma asigura Axel zambind.

Chiar in acel moment , pleoapele lui Dawson s-au miscat putin. Imi apropii fata de a lui , analizandu-l atenta. Alpha-ul deschide incet ochii , clipind des. Ii zambesc , mangaindu-i obrazul. Dawson geme de durere si isi lasa capul in palma mea. El isi pune mana dreapta pe coapsa mea , privindu-ma printre gene.

- Cum te simti ? il intreb eu.

- De parca am fost calcat de o masina. ofteaza Dawson.

Ma aplec si il imbratisez strans , sperand ca asta il va face sa se simta mai bine. Imi lipesc obrazul de umarul lui , bucurandu-ma de caldura corpului lui.

- Unde erau grazile cand acel rogue a vrut sa te atace , hmm ? intreaba Dawson , privindu-ma incruntat.

- Ma ajutau pe mine. Ma atacau rogue din toate partile. spune Axel din spatele meu.

Mi-am dat seama ca a spus asta doar ca sa ma scape de morala lui Dawson , dar chiar a fost vina mea si ar trebui sa suport consecintele.

- Eu i-am trimis la Axel. zic eu , ridicandu-ma in sezut.

Dawson maraie enervat si ma trage inapoi spre el , imbratisandu-ma. Oftez si imi las capul pe pieptul lui , atenta sa nu ii ating din greseala ranile.

- Ce s-a intamplat dupa ce eu am lesinat ? intreaba Alpha-ul.

- Michael si cativa rogue au scapat , din nefericire. Doi varcolaci din haita au murit si cativa sunt raniti , dar in rest totul e bine. spune Axel care s-a asezat pe un scaun.

- Nenorocitul ala nu o sa moara niciodata. mormaie Dawson enervat.

Usa camerei se deschide , un medic intrand inauntru. El zambeste si il saluta respectuos pe Dawson. Ma ridic in picioare in ciuda protestelor lui Dawson si ies din camera impreuna cu Axel , lasand medicul sa il consulte. Raman in picioare langa usa , privind scurt cativa varcolaci ce au trecut pe langa noi. Imi ridic mana ca sa inlatur niste fire de par de pe frunte , dar atunci observ ceva diferit. Pe incheietura mainii drepte am o liniuta neagra , de cel mult un centimetru. Linia asta nu era acolo pana acum. O analizez atenta. Imi trec degetul peste ea de mai multe ori , incercand sa o sterg , insa linia ramane acolo. Ma incrunt confuza. Cand a aparut chestia asta pe mana mea ?

Gandurile imi sunt intrerupte de usa ce se deschide in spatele meu. Medicul iese din camera de spital , dupa el fiind Dawson. Merg repede spre sufletul meu pereche , punandu-i mana dupa umerii mei ca sa il ajut sa mearga. De fapt , nu stiu cat de mult il ajut , insa intentia conteaza. Daca as putea sa il duc in brate , as face-o , dar asta ar fi imposibil pentru mine.

Mergem incet pana la iesirea din spital cu Dawson care continua sa zambeasca amuzat. Il privesc urat pe Axel care sta in dreapta lui Dawson si nici macar nu incearca sa il ajute. Beta-ul ma priveste confuz.

- Ce am facut ? intreaba el.

- Vrea sa ma ajuti sa merg. spune Dawson razand.

Oh , uitasem ca el imi poate citi gandurile. Ar trebui sa fiu mai atenta...

- De ce razi ? Esti ranit ! zic eu indignata.

- Pot sa merg si singur , Ayame. Ranile imi sunt aproape vindecate. spune Dawson si ma saruta scurt pe par.

Imi dau ochii peste cap , dar continui sa incerc sa il ajut. In scurt timp ajungem in fata vilei noastre si intram inauntru. Merg cu Dawson pana in living , el asezandu-se pe canapea. Eu raman in picioare in fata lui , privindu-l atenta.

- Ai nevoie de ceva ? intreb eu.

- Nu. spune Dawson si ma ia de mana , tragandu-ma spre el.

- Ti-e foame ? Ar trebui sa iti aduc ceva. mormai eu si ma departez de el , vrand sa plec in bucatarie.

- Ayame. maraie Dawson.

Alpha-ul ma trage din nou spre el. Oftez infranta si ma asez pe canapea , doar ca sa fiu luata pe sus si asezata in poala lui. Dawson ma imbratiseaza fericit , lipindu-si obrazul de fruntea mea. Imi pun si eu bratele in jurul lui. Imi amintesc deodata de acea linie aparuta ca prin minune pe mana mea. Poate ca Dawson stie ceva despre asta... Decid sa ii arat linia. Alpha-ul priveste confuz mana mea.

- Nu am idee ce e asta. spune el sincer.

- Nici eu. spun eu.

Ne privim scurt , apoi pufnim in ras.

- Desteptule ! zic eu razand.

- Multumesc. spune el , zambind ironic.

Il sarut scurt , imbratisandu-l strans. Ah , il iubesc atat de mult. Dawson se departeaza putin de mine atunci cand aude cateva batai in usa. El ma lasa pe canapea , ridicandu-se confuz in picioare. Dawson pleaca pe hol , deschizand usa. Nu puteam vedea din living cine a venit , dar am impietrit socata cand am auzit o femeie vorbind.

- Buna ziua , fiule.

Imi pare rau pentru capitolul scurt , dar chiar nu am avut timp sa scriu. Am fost foarte ocupata zilele trecute. Sper sa ma puteti ierta.