O Alpha

Capitolul 17

Imi trec mainile prin par , privind absenta podeaua. Inghit in sec , cuvintele mamei trecandu-mi prin minte. "Nici macar nu esti copilul nostru , esti adoptata !". Lacrimile incep sa curga din nou pe obrajii mei. De ce m-au mintit ? De ce nu mi-au spus ? Unde m-am nascut ? Cum am ajuns in haita aia ? Cine sunt parintii mei ? Cine sunt ? Privesc telefonul aruncat pe podea , apoi imi las capul in jos. Imi strang genunchii la piept. Am nevoie de ceva... Nu , am nevoie de cineva.

- Dawson... soptesc eu.

Parca nu aveam glas. Asta sunt eu , cea adevarata. Nu sunt curajoasa , nici puternica. Abia acum simt gustul amar al durerii , gust pe care nu l-am mai simtit pana acum. Expir usurata cand aud pasi venind spre camera. Simt mirosul inconfundabil al lui Dawson umpland incaperea. Alpha-ul ingenuncheaza in fata mea ingrijorat , punandu-si mainile pe genunchii mei. Ignor durerea de cap pe care o simt si ma apropii de Dawson , imbratisandu-l. El isi pune bratele in jurul meu si ma saruta pe par.

- Ce ti-a spus mama ta ? intreaba Dawson incet , leganandu-ma in bratele sale.

- Sunt adoptata.

Dawson ingheata , mainile lui ramanand nemiscate pe spatele meu. Inspir adanc ca sa ma calmez , insa mainile au inceput sa imi tremure din nou si durerea de cap sa se mareasca. Il strang pe Dawson in brate , incepand sa plang din nou. Alpha-ul ma mangaie pe spate , soptindu-mi cuvinte linistitoare.

- Te rog frumos , nu plange ! Mi se rupe sufletul cand te vad asa. ma roaga Dawson.

- Nici macar nu stiu cine sunt ! spun eu , stergandu-mi lacrimile cu tricoul lui Dawson.

- Nu conteaza cine esti. Eu oricum o sa te iubesc. spune el bland.

- Daca sunt un rogue ? intreb eu , aproape incepand sa plang.

Dawson isi pune mainile pe obrajii mei , ridicandu-mi capul in sus. El isi apropie fata de a mea , sarutandu-ma apasat. In acel moment am simtit ceva. Durerea pe care o simteam in piept se diminua si era inlocuita de dragostea pentru Dawson. Imi pun mainile pe pieptul lui , apropiindu-ma de el.

- Nu ma intereseaza daca esti un rogue. Poti sa fii orice. Esti a mea. sopteste Dawson.

O bataie puternica in usa vilei ne intrerupe momentul romantic. Dawson ma saruta scurt , apoi se ridica in picioare si iese din camera. Imi sterg ochii de lacrimi si il urmez , luandu-l de mana. Ajungand la parter , Dawson deschide larg usa. Acolo ii vad pe Liam si Skye. Zambesc si o imbratisez pe Skye. Nu ne-am mai vazut de cand am plecat in oras fara sa spunem cuiva ca plecam.

- Am vrut de atatea ori sa vorbesc cu tine , insa prostul ala mi-a luat telefonul ! zice Skye indignata , privindu-si urat sufletul pereche.

- Telefon pe care nu o sa-l primesti prea curand. ranjeste Liam.

Skye pufneste enervata si ma ia de mana , tragandu-ma spre living. Ne trantim pe canapea. Fata ma ia de mana , privindu-ma atenta.

- Pari trista. S-a intamplat ceva ? intreaba ea ingrijorata.

Oftez , lasandu-mi capul in jos. Nu stiu daca sa ii spun sau nu ca sunt adoptata... Skye e o prietena buna si nu pare genul care o sa te tradeze.

- Am... Am aflat ca sunt adoptata. zic eu incet.

- Ce !? exclama Skye surprinsa.

Skye clipeste des , trecandu-si o mana prin par. Ea ma priveste cu ochii mari.

- M-ai luat prin surprindere , nici nu stiu ce sa spun. spune ea rapid.

- E okay. Nu trebuie sa zici nimic.

- Iti amintesti ceva din trecutul tau ? intreaba ea.

- Nimic. spun eu. Doar ca...

Prin minte imi trece Beta-ul pe care l-am vazut azi dimineata si cat de cunoscut mi s-a parut.

- Doar ca , ce ? intreaba Skye curioasa.

- De dimineata am fost cu Dawson in oras. Era un barbat , Beta , care se holba la mine. Mi s-a parut foarte cunoscut...

- Poate ca el e Beta-ul haitei in care te-ai nascut ! spune Skye , zambind larg.

- Nu stiu ce sa zic. spun eu incruntata. Si oricum Dawson nu m-ar lasa sa il caut sau sa vorbesc cu el. Nu ai idee cat de tare s-a enervat in oras.

- Daca vrei , pot sa te ajut sa iti cauti parintii adevarati. Dar acum , hai sa nu mai vorbim despre subiecte triste ! zambeste Skye.

* * *

- Haide ! Lasa-ma pe mine ! zic eu indignata.

- Nu ! zice Dawson.

- Nu fac nimic rau !

- Am spus nu !

- Te rog !

- Stai jos. maraie Dawson.

Imi dau ochii peste cap , insa il ascult si ma asez pe un scaun , punandu-mi coatele pe masa. Suntem in bucatarie si eu voiam sa fac micul dejul , insa Dawson a spus ca el imi implineste dorintele si ca el va face clatitele. Si asa s-a ajuns la situatia asta. Il privesc pe Dawson cum pune pe masa o farfurie cu niste clatite cu zmeura si cateva pahare cu suc.

- Enervantule. mormai eu si incep sa mananc.

- Axel ! tipa Dawson. La masa !

De la etaj se aude un mormait si o bufnitura puternica. Zambesc amuzata cand imi dau seama ca Axel dormea si a cazut din pat. Dawson ofteaza si se aseaza langa mine.

- Baiatul ala mananca si doarme toata ziua. mormaie el.

- Si eu as face la fel daca as putea. zic eu.

- Daca ai putea ? Poti sa o faci. spune Dawson.

- Sunt Luna haitei , am responsabilitati. zic eu cu glasul pitigaiat.

- Responsabilitati pe care le fac eu in locul tau. spune el amuzat.

Imi intorc brusc capul spre el , privindu-l urat. Niciodata nu mi-a spus ca lucreaza in locul meu !

- Nu trebuia sa spun asta. mormaie el.

Ma apropii amenintator de Dawson , el marindu-si ochii speriat. Suntem intrerupti de un glas alarmat.

- Alpha , suntem atacati !