O Alpha

Capitolul 27

- Te-am lasat cateva ore singur , Axel ! Cateva ore ! striga Dawson.

Axel ii evita privirea stanjenit. Eu raman asezata pe canapea , in spatele lui Dawson , fiind atat stanjenita cat si amuzata. Am ajuns inapoi in haita cu vreo cincisprezece minute in urma. Ce am gasit in casa ne-a lasat pe mine si pe Dawson cu gura cascata. Prin hol erau imprastiate cateva pachete goale de popcorn si pufuleti , tot living-ul era plin de perne si paturi , iar in camera de jocuri ecranul televizorului era spart. Explicatia lui Axel ? "M-am enervat" spuse el. Dawson s-a enervat din nou si aproape l-a luat la bataie pe Axel.

- O sa faci curatenie toata saptamana. spune Alpha-ul incruntat.

- Am inteles. mormaie Axel , dandu-si ochii peste cap.

"Vad ca relatiile mama-fiica dintre cei doi s-au cam stricat" ciripeste Dominic in capul meu.

"Iesi din capul meu !" strig eu indignata.

"Vino sa ma scoti" spune vrajitorul pe un ton pervers.

Pufnesc scurt , atragandu-i atentia lui Dawson. El ma priveste confuz. Ii fac semn ca nu am nimic , Alpha-ul intorcandu-se inapoi spre Axel. Imi dau ochii peste cap , apoi imi ridic barierele mintale ca sa il impiedic pe idiotul ala sa imi umble liber prin cap. In cateva secunde , simt cum Dominic incearca sa ia legatura cu mine din nou , asa ca ranjesc triumfatoare. Asta merita ! Nu stiu cum o sa pot sta calma toata ziua cu Dominic comentand in capul meu , insa sper ca o sa gasim o cale de a scapa de el. Pana acum , vrajitorul ala e cea mai enervanta persoana pe care am intalnit-o in toata viata mea ! Chestia e ca as putea sta mereu cu barierele ridicate , insa vreau sa pot vorbi telepatic cu Dawson. Chiar nu stiu ce sa fac...

- Ayame ?

Clipesc des cand aud o voce strigandu-ma. Imi intrept atentia spre Dawson , el stand acum langa mine pe canapea.

- Scuze , nu te-am auzit. zic eu , privindu-l atenta.

- Te intrebasem doar daca ti-e foame. imi zambeste el.

- Clar ca mi-e foame ! Am mancat ultima data cu mai mult de sase ore in urma ! spun eu , ridicandu-ma rapid in picioare.

Ocolesc canapeaua , fugind spre bucatarie. Aud rasul cunoscut al lui Dawson in urma mea , insa il ignor , fiind ocupata cautand ceva gustos prin frigider. Sfarsesc prin a lua cateva ingrediente pentru o salata. Dawson vine si el in bucatarie , asezandu-se pe un scaun din spatele meu.

- De ce ai barierele ridicate ? ma intreaba el.

Inghet , nestiind ce sa ii raspund. Nu vreau sa stie ca Dominic poate comunica telepatic cu mine. Mai mult ca sigur ar avea o criza de nervi si nu vreau sa distruga toata bucataria.

- Nu ti-a reusit planul de a-mi afla toate secretele ? intreb eu amuzata.

- Oricum ti le stiu pe toate ! zice Dawson , imbratisandu-ma de la spate.

Pai , faptul ca Dominic poate vorbi cu mine telepatic e primul lucru pe lista pe care nu il stii.

*  *  *

Oftes si pun cartea pe noptiera , lasandu-ma pe spate pe pat. Imi inchid ochii din cauza luminii puternice ce imi bate in ochi. Dawson e ocupat cu chestii din haita , ca de obicei. Axel face curatenie la parter , deci si el e ocupat. Skye e in oras cu Liam. Toti fac cate ceva. Numai eu mor de plictiseala. Nici cartea pe care am citit-o nu mi se mai pare interesanta. Pufnesc si ma intorc pe burta , privind spre fereastra. Cateva stele au inceput deja sa se vada , iar soarele aproape a apus. Oftez din nou si ma ridic in sezut , intinzandu-mi mana spre noptiera ca sa imi iau telefonul. Observ din senin o scrisoare pe cartea pe care tocmai am pus-o acolo. Ma incrunt si iau scrisoarea. "Pentru Ayame" scrie pe plic. Imi dau ochii peste cap , fiind sigura ca Dominic a fost cel ce a facut scrisoarea sa apara aici. Cred ca vrajitorul are chef de jocuri. Scot coala alba din plic , incepand sa citesc.

"Nu stii cine esti tu si nu stii cine sunt eu. Nu iti cunosti puterile. Eu te pot ajuta. Intalneste-ma la granita de nord a haitei tale. O sa te gasesc eu insumi daca nu vii.

K. B."

Pufnesc amuzata , apoi ma ridic in picioare si arunc scrisoarea la gunoi. Dominic poate sa incerce oricat de mult vrea si nu ma va putea pacali. Merg inapoi spre pat , insa un sentiment straniu ma face sa ma opresc. Privesc inapoi spre scrisoarea aruncata , un fior trecandu-mi prin corp. Poate ca e adevarat ce e scris acolo... Cred ca ar fi mai bine sa verific daca chiar Dominic a scris asta. Privesc geamul indecisa , vazand cum afara incepe sa se intunece rapid. Oftez si ma apropii de fereastra , deschizand-o. Inspir adanc si ma urc pe marginea geamului , apoi sar jos , aterizand in picioare , spre fericirea mea. Incep sa fug spre padure , privind in spatele meu ca sa ma asigur ca nimeni nu m-a vazut. Cine stie ? Poate Dawson m-a observat si vine cu toata armata ca sa ma opreasca.

Inaintez rapid printre copaci , chiar daca sunt in forma umana. Fosnetul sinistru al frunzelor ma face sa tresar. Cu cat ajung mai aproape de nordul padurii , inima incepe sa imi bata mai tare , iar culoarea din obraji imi dispare. Oare ce ma asteapta acolo ? De ce naiba am plecat !? Puteam pur si simplu sa il anunt pe Dawson despre scrisoare si rezolva el totul ! Tresar puternic cand aud un sunet ciudat aproape de mine. Ma opresc din alergat , privind in directia sunetului. Imi mijesc ochii , insa nu reusesc sa disting nimic prin tot intunericul.

- Bau !

Eram gata sa tip cat de tare puteam cand am auzit vocea cunoscuta in spatele meu , insa o mana m-a oprit. Ma intorc rapid , vazand pe nimeni altul decat Dominic. Deci am avut dreptate ca el a facut scrisoarea sa apara in camera !

- Ce cauti aici !? strig eu , privindu-l acuzator.

- Ma plimbam si am venit din greseala in haita ta. spune el sarcastic.

Ma incrunt spre el , Dominic ranjind.

- Aia e directia gresita ! Trebuie sa mergi acolo. zice el , aratand spre drumul ce duce inapoi spre vila.

Dominic ma impinge de la spate , insa eu nu ma misc.

- De ce ai vrut sa vin aici ? intreb eu.

- Eu ? Nu eu am scris aia. Sunt aici doar ca sa te salvez.

Dominic imi arunca un zambet. Imi ridic o spranceana confuza. Vrajitorul pufneste cand vede ca nu ma misc si se apleaca , luandu-ma pe umarul sau. Incep sa tip , lovindu-l cu pumnii in spate.

- Lasa-ma jos ! strig eu.

- Frumoase picioare. zice el.

- Dominic !

- Loveste mai atent , imi sifonezi tricoul ! spune el indignat.

- Lasa-ma jos , idiotule ! tip eu.

- Daca nu ai observat , incerc sa te salvez de Kylo. spune vrajitorul , incepand sa mearga spre haita.

Kylo ? Imi amintesc deodata de initialele de la sfarsitul scrisorii , "K. B". K probabil vine de la Kylo. Asta inseamna ca scrisoarea era adevarata...

- Il cunosti ? intreb eu.

- Poate. murmura Dominic.

Privesc in jurul nostru , incercand sa scap din stransoarea vrajitorului. Imi dau brusc seama de ceva , un detaliu important.

- Unde sunt garzile , Dominic ? intreb eu suspicioasa.

- Care garzi ? intreaba el inocent.

Il lovesc puternic pe spate , Dominic lasandu-ma pe pamant cu un pufnet enervat. Vrajitorul ma priveste atent.

- Pleaca inapoi in casa ta. Nu mai urma nici o scrisoare de-al lui Kylo pentru ca stiu ca va mai incerca sa te pacaleasca. spune el.

- Cine e acest Kylo ? intreb eu confuza

Insa Dominic a disparut , lasandu-ma singura in intunericul padurii.