O Alpha

Capitolul 5

- Ea e Luna ? intreaba Axel surprins.

- Cine credeai ca este ? maraie Dawson , tinandu-ma de mana protector.

- Credea ca sunt un intrus. zic eu , abtinandu-mi zambetul.

- Ai noroc ca esti prietenul meu. spune Dawson dur.

El incepe sa mearga spre masina , ocolindu-l pe Axel. Il urmez , strangandu-i mana mare ce o acopera in intregime pe a mea. Dawson deschide portbagajul masinii , apoi se intoarce spre mine.

- Intra in vila. Iti aduc eu bagajele. zice el.

- Te ajut eu ! Doar sunt lucrurile mele. spun eu fericita , incercand sa ii ridic dispozitia.

Dawson e inca incordat si nervos din cauza lui Axel care a vrut sa ma atace. E... destul de infricosator cand e enervat.

- Nu trebuie sa ma ajuti. Le pot duce si singur. spune Dawson.

Oftez si ma indrept spre vila din stanga mea. Urc cele cateva trepte , apoi deschid usa si intru. Analizez incaperea. In dreapta mea e o usa deschisa ce duce spre living , din cate se pare. Toate usile din partea stanga sunt inchise. Nu vreau sa deranjez pe nimeni , chiar daca nu sunt sigura ca e cineva in camerele cu usile inchise. Plec in living. O canapea foarte mare , de culoare neagra , e in mijlocul camerei. In fata canapelei e un covor pufos alb , urmat de un televizor gigantic. Cateva tablouri sunt agatate de pereti. Living-ul e simplu si frumos. E perfect ! Imi place mult.

Il aud pe Dawson intrand in casa. Merg spre el , luandu-i toate cutiile din maini. Acum nu mai pot vedea in fata din cauza lor.

- Ti-am spus ca ma descurc. spune Dawson , luand cutiile si punandu-le pe podea.

El e in continuare suparat. Rosesc cand o idee imi vine prin minte. Zambesc rusinata si ma ridic pe varfuri , sarutandu-l scurt pe Dawson. Imi ascund fata in pieptul lui , imbratisandu-l. Nu vreau sa vada ca am rosit pentru ca va incepe din nou sa rada de mine. Alpha-ul ma imbratiseaza strans , relaxandu-se.

- Doar atat merit ? intreaba Dawson amuzat.

- Da. mormai eu , bucurandu-ma de imbratisare.

- Daca vrei atat de mult sa ma ajuti , ia un troler si hai sa iti arat camera noastra. propune el.

Ma departez de Dawson , zambind larg. Apoi imi dau seama de ceva...

- Stai... Camera noastra ? intreb eu confuza.

- Doar nu credeai ca o sa stai in alta camera ? Stii foarte bine ca nu o sa te las singura. zice sufletul meu pereche , incepand sa mearga pe hol.

- Nu vreau sa dorm cu tine in acelasi pat ! spun eu indignata.

- Poti sa dormi pe podea. zice Dawson razand.

Imi dau ochii peste cap , dar il urmez. Ajungem la capatul holului , unde o luam la dreapta. Niste scari apar in fata noastra. Incepem sa le urcam , ajungand la urmatorul etaj. Dawson merge spre cea mai apropiata usa , deschizand-o. Observ o alta usa pe hol , insa nu stiu ce e in camera aia.

Camera in care voi sta este , ei bine , mare. Adica , foarte mare. Un pat gigantic e in mijlocul camerei , alaturi de doua noptiere negre , din lemn. Pe peretele din fata patului e un televizor , iar langa televizor sunt doua usi ce probabil duc spre baie si dressing. Printr-un geam mare intra lumina. Okay , gata cu analizatul. E timpul interogatoriului.

- De ce ai un pat atat de mare ? intreb eu.

- Pentru ca sunt inalt. raspunde Dawson amuzat.

- Ce e in camera cealalta de pe hol ?

- Biroul meu.

- Ce e la urmatorul etaj ?

- Camera lui Axel si cateva camere pentru oaspeti.

- Cate usi sunt in vila ?

- Ce intrebare e asta ? intreaba Dawson confuz.

- Raspunde-mi ! spun eu curioasa.

- Nu stiu ! Eu daca te-as intreba cate fire de par ai in cap , ai sti ?

- Desigur ca stiu cate fire de par am in cap ! zic eu.

- Atunci raspunde la intrebare.

- Am... multe fire de par. spun eu ranjind.

- Nu e corect ! Trisezi ! striga Dawson.

Un sunet de telefon ne intrerupe conversatia copilareasca. Dawson isi scoate telefonul din buzunar. Zambesc malefic si ii iau telefonul din mana , raspunzand apelului.

- Dawson a mancat atat de mult incat nu se mai poate ridica din pat , asa ca a angajat o persoana ca sa vorbeasca la telefon pentru el ! spun eu , fugind prin camera.

Aud un baiat incepand sa rada. Dawson ma prinde si ma tranteste pe pat , imobilizandu-ma si luand telefonul din mana mea.

- Nu o asculta. zice Dawson , privindu-ma urat.

- Cat ai mancat , Dawson ? intreaba baiatul pe care nu il cunosc.

Pufnesc amuzata , incercand sa scap din stransoarea Alpha-ului. Dawson isi da ochii peste cap si ma strange la pieptul lui.

- Ce vrei ? intreaba el plictisit.

- Mi-a fost dor de tine.

- Nici mie. Acum spune-mi de ce ma deranjezi. zice Dawson.

- Ma plictisesc si ma gandeam sa vin la tine.

- Vino. spune Dawson si inchide apelul.

- Ala era iubitul tau ? intreb eu zambind inocent.

Dawson maraie enervat si isi apropie fata de a mea , incercand sa ma intimideze. Zambesc larg si imi pun bratele in jurul lui , imbratisandu-l. Dawson ofteaza.

- Ala era Liam , Alpha-ul haitei vecine. Suntem prieteni buni. Liam are un suflet pereche. Probabil va veti intelege.

- Ce poveste de dragoste tragica ! De cand te cunosti cu Liam ? intreb eu amuzata.

Alpha-ul ma saruta brusc , luandu-ma prin surprindere. Imi maresc ochii si rosesc , dandu-mi seama in ce pozitie ne aflam. Suntem pe pat , Dawson sta peste mine si ne sarutam...

- Ce e , Ayame ? Te-ai rusinat ? intreaba Dawson ranjind.

- O sa te trezesti intr-o dimineata chel , iti promit. marai eu.