The Life Before Us

Pagină de jurnal

As putea spune că fiecare om are o poveste, un trecut sau un prezent misterios, un loc ascuns unde stau și petrec ore întregi,scriind povesti reale sau imaginare, povesti de viață triste sau fericite. Fiecare are un univers imaginar al lor unde planurile și visurile de viitor devin realitate.

*Realitate*

-- Josephine,hai vino odată!vocea asurzitoare a surorii mele mă călcă pe nervi. O ignor și continui sa scriu.

-- Te prefaci că nu mă auzi? aceasta apare în pragul ușii, deschizand-o fara ca măcar să se obosească sa bată.

-- Știi sa bati la ușă? întreb eu fara sa o privesc.



-- Tu știi că jurnalele sunt pentru copiii de zece ani? Serios, Josephine, mai ieși și tu pe-afară!

Mă uit la ea și nu îmi vine să-mi cred ochilor.

-- Cu ce ești îmbrăcată?

-- E o tinuta nouă. Îți place?

Poarta o rochie scurta și o bluza făcută parca din plasă. Unghiile îi sunt date cu ojă neagră, parul blond acum îi e verde , iar pe buze este data cu un ruj roșu aprins.

--Nu cred că vrei sa ieși așa din casă!

--Mai ușor, mama! spune ea lasandu-i să-i apară un surâs pe fața machiată.

-- Exact asta e problema, ce o să zică mama și tata când o să te vadă așa? Unde te duci?

-- Unde ne ducem - mă corectă ea- .Mama și tata sunt in vizita la mătușa și se vor întoarce abia mâine,iar eu fiind sora mai mare, trebuie sa am grija de tine.

-- Am 16 ani, cred că mă descurc! spun eu. Și apropo, nu merg nicăieri.

-- Uite, in seara asta , Emma Jones da o petrecere super mega tare , iar eu am fost invitata . Și cum nu pot sa te las singura, trebuie sa vii cu mine.

Ca să clarific puțin lucrurile ,daca nu cumva v-ați dat seama, Emma Jones este una dintre cele mai cunoscute fete din Los Angeles. Mama ei , primara orașului în care locuim, a avut grijă ca fiica ei sa nu duca lipsa de absolut nimic.

-- Îmi pare rau , Stacey, dar chiar nu pot sa vin, am o grămadă de lucru la articolul din programa liceului , știi bine că am fost aleasă să îl fac, astfel încât să reprezinte liceul și elevii, nu pot fi distrasa cu absolut nimic.

-- Mersi surioara ,ești extrem de enervanta , ca deobicei de altfel! pleaca din camera trântind usa cu putere.

Mă întreb cum poate fi atât de îngâmfată, se gândește tot timpul numai la ea. Și poate... ei bine... poate are dreptate, poate am nevoie de o pauza ca sa mă reîmprospătez. Lucrez la articolul asta de o săptămână întreagă. Ma duc in fata camerei ei și bat încet.

-- Hei, Stacey, pot sa intru?

Deschide boxa și da muzica la maxim.
-- Stacey?
Mă ignoră in continuare, probabil vrând să-mi pună nervii la încercare.

--Stacey, închide boxa aia și asculta-ma imediat! tip cat mă țin plămânii.

-- Pleacă , Josephine! spune ea dând muzica mai încet.

-- Ok, atunci, o să trebuiască să îmi aleg singura hainele pentru petrecere...

Deschide ușa dintr-o dată și mă ia în brate .

-- O sa fie distractiv ,îți promit, va fi cea mai tare seara din viața ta! zâmbește larg, apoi îmi dă un teanc de haine in mana. Le probam și vedem cu care îți sta cel mai bine! spune ea, apoi mă mai îmbrățișează încă o dată.