Îmi place sa citesc însă literatura pentru școală de multe ori nu-mi este pe plac. Așa s-a întâmplat și cu cartea "Maitreyi" scrisă de Mircea Eliade.
Stăteam și mă gândeam şi prin gânduri mi-a apărut ultima proporție din roman "Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei."
Înainte îmi plăcea să mă uit în ochii tăi, apoi n-am mai putut pentru că știam că sunt slabă şi nu voi rezista și mă voi pierde... ceea ce s-a întâmplat ultima dată când i-am văzut de aproape. Dar acum? De ce sunt mereu triști şi obosiți? Sau mi se pare doar mie?
"Şi dacă n-ar fi decît o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde ştiu? Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei."
Dacă mi se pare? Poate sunt orbită de propria mea tristețe încât nu mai pot vedea clar?
12 martie 2019
YOU ARE READING
Shoot me
SpiritualI'm ok, So if you wanna hurt me, Baby just hurt me! Uneori vreau să vorbim dar simt că tu nu vrei aşa că îți voi lăsa aici tot ceea ce nu îți voi putea spune vreodată.
