4

37 7 0
                                    

Sunt o proastă. Sunt cea mai mare proastă. Mi-a fost atât de mult timp frică de cum vom reacționa când ne vom întâlni și tot odată mi-a fost atât de dor de tine ca să ce? Ca să fim la un metru distanță unul de celălalt şi să ne ignorăm? Cum am putut face asta?

Ahh! Simt că înnebunesc. Nu știu dacă atunci când au trecut colegii tăi pe lângă mine erai cu ei dar dacă erai probabil nu ai vrut să mă vezi.

E atât de ciudat... eram asa de buni prieteni și acum...

Aş fi vrut să vorbesc cu tine. Măcar un salut să-mi fi zis și eram cea mai fericită persoană. Dar niciunul nu a avut nici cea mai mică intenție ca să vorbim, eu am așteptat un semn de la tine dar tu nimic... Poate că şi tu ai făcut la fel, sau poate că nu...

Eu încă te plac, dar nu îți voi mai arăta niciodată. Voi fi acolo pentru tine mereu dar se pare că nu ai nevoie de mine. Te iubesc A.!


11 septembrie 2018

Shoot meWhere stories live. Discover now