Este aproape începutul lunii octombrie. Frigul a venit mai repede anul acesta. Această atmosferă bacoviană îmi umple și inima. Bacovia spunea " galbenul este culoarea sufletului meu". Dar sufletul meu nu este galben, bolnăvicios, este gri, o combinație dintre alb și negru, dintre puritate și întuneric.
Te caut peste tot,îți caut privirea caldă şi zâmbetul dulce care m-ar topi instant. Te caut în persoanele pe care le cunosc, te caut în persoanele pe lângă care trec dar la nimeni nu am găsit acea privire şi cel zâmbet.
Nu ştiu de ce ți-am zis că nu îmi mai pasă de tine. Simt că voi regreta mult timp acest lucru pe când tu am văzut că nici nu m-ai băgat în seamă, probabil că nu m-ai crezut. De asta m-ai salutat a doua zi, nu?
Odată cu venirea frigului mi-e teamă că nu voi mai putea să te văd. Este ultimul an în care aș putea să te văd. După nu știu încotro o vei lua. Și nici nu știu dacă ne vom mai vedea sau dacă vom mai vorbi.
I-ai spus o dată unei prietene de-ale mele când vorbeați despre mine că nu mă vei uita dacă vom ține legătura. Mi-e frică că mă vei uita. Dacă de-abia vorbim acum când la școală suntem la 2 minute distanță atunci ce vom face?
Am găsit întâmplător screenshot la mesajul pe care ți l-am trimis atunci. Acum la mai bine de 2 ani de atunci îmi dau seama cât de proastă eram. Îmi vine să mă bat că ți-am scris așa. Și nu voi uita nici reacția ta când ai aflat cine sunt "revino ti fato"... Îmi voi aminti mereu.
26 septembrie 2018
YOU ARE READING
Shoot me
SpiritualI'm ok, So if you wanna hurt me, Baby just hurt me! Uneori vreau să vorbim dar simt că tu nu vrei aşa că îți voi lăsa aici tot ceea ce nu îți voi putea spune vreodată.
