Uneori mă întreb oare cum ar fi dacă am putea restarta viața? Am putea să o resetăm?
Acum dacă stau să mă gândesc oare și faptul că ai fost prima persoana pe care am privit-o în ochi și nu m-am simțit incomod m-a făcut sa ma îndrăgostesc de tine? Pur și simplu te-ai pus în fața mea cu un zâmbet dulce şi inocent și niște ochi calzi care m-au topit instant. Am simțit așa de multa căldură în acei ochi...
După ce ne-am cunoscut mai bine mi-ai spus că m-ai văzut în acel an la olimpiada de matematică. Eu sincer, nu îmi aminteam să te fi văzut dar nici nu mă uitasem prea mult la cei din sală atunci deși am avut senzația la un momentdat că mă privește cineva şi m-am întors spre locul unde era acea persoana și am văzut un băiat cu părul negru, dar nu știu dacă ai fost tu sau nu.
Anul următor am mers iarăși amândoi la olimpiadă. Trebuia sa fim în săli la 8:30 iar tu nu puteai ajunge decât după 8:40. Când s-a făcut prezența am spus că vei ajunge deși erau și colegi de-ai tăi în clasă care puteau spune. Nu știu cum să-l numesc, ghinion sau noroc, dar am fost așezați pe rânduri diferite însă unul în dreptul celuilalt. M-am uitat de atât de multe ori la tine iar tu m-ai văzut mai mult ca sigur. Când te-ai ridicat ca să pleci ți-am spus să mă aștepți iar tu aşa ai făcut. Am plecat împreună chiar dacă profesorul care ne-a supravegheat era dirigintele meu și se uita puțin ciudat. Am vrut să-ți arăt clasa mea atunci dar n-ai vrut. Am mers împreună până în fața casei de cultură unde erau colegii tăi.
Mi-e dor de astfel de momente în care să fim doar noi doi dar știu că nu vor mai fi... Oare chiar nu putem restarta viața ca să mai avem parte de aşa momente?
(Ascultă melodia de la media, te rog)
16 februarie 2019
YOU ARE READING
Shoot me
SpiritualI'm ok, So if you wanna hurt me, Baby just hurt me! Uneori vreau să vorbim dar simt că tu nu vrei aşa că îți voi lăsa aici tot ceea ce nu îți voi putea spune vreodată.
